Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
593 views
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în considerarea argumentelor ce succed:
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o acţiune prin care, în baza Legii nr. 554/2004, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, obligarea pârâtei la achitarea unei sume de bani (respectiv 10.000 RON/lună pentru perioada indicată), sumă ce i se cuvine, în temeiul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, pentru fiecare contract încheiat.
Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în raport de obiectul acţiunii, prin calificarea litigiului ca fiind unul care ţine de executarea unei obligaţii contractuale sau de îndeplinirea unei obligaţii legale.
Se observă că reclamantul, în calitatea sa de beneficiar al contractului de concesiune pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, şi-a întemeiat pretenţiile pecuniare pe dispoziţiile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.
Astfel, potrivit art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 „Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau prestări servicii prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora”.
Ca atare, în cauză se urmăreşte recuperarea unor sume de bani solicitate în temeiul unui act normativ, Legea nr. 236/2019, reclamantul apreciind că pârâta refuză soluţionarea cererii sale în mod nejustificat.
În aceste condiţii, se constată că litigiul decurge din nerespectarea, de către o autoritate publică, a prevederii legale care recunoaşte un beneficiu patrimonial titularilor unor contracte de concesiune, beneficiu care nu face obiect al contractului (nu ţine de prestaţiile asumate de părţi). Ca atare, solicitarea nu are legătură cu încheierea şi respectiv, nici cu executarea unor astfel de contracte, pentru a fi operabilă distincţia prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Acest aspect reiese cu claritate şi din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanţa fiind învestită cu o acţiune formulată în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care reclamantul a considerat că există, din partea pârâtei, un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.
Totodată, potrivit susţinerilor reclamantului, prin apărător, astfel cum au fost consemnate în practicaua sentinţei nr. 52 din 25 martie 2021 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, competenţa soluţionării acţiunii este atrasă de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât suma de bani solicitată prin cerere decurge din lege, respectiva sumă nefiind rezultată în baza unui contract de prestări servicii/concesiune, singura condiţie pentru a beneficia de această sumă fiind strict aceea a existenţei unui contract în desfăşurare.
Prin urmare, obiectul cererii deduse judecăţii vizează refuzul nejustificat al autorităţii de a soluţiona într-un termen rezonabil cererea reclamantului, respectiv de a achita suma de bani în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, nefiind vorba de un litigiu care decurge din executarea contractelor administrative.
În limitele astfel trasate, dând eficienţă şi principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, în stabilirea competenţei teritoriale se vor avea în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa de la domiciliul reclamantului este competentă să soluţioneze cererea.
Calitatea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor de autoritate centrală, organ al administraţiei publice centrale, se desprinde dintr-o serie de acte normative, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, art. 5 lit. a) şi Anexa nr. 1, Hotărârea Guvernului nr. 1415/2009, art. alin. (1) şi (3).
În raport de calitatea pârâtei, se vor avea în vedere prevederile alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, care stipulează în sensul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Pentru toate aceste motive, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova.
Sursa informației: www.scj.ro.
