Solicitare în vederea pronunţării unei hotărâri prin care pârâții să fie obligaţi să le respecte dreptul de proprietate al reclamanților asupra unui teren, categoria arabil, cu vecinătăţile indicate în cererea de chemare în judecată. Recurs respins ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 03 februarie 2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată Ministerul Transporturilor, C. şi D., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligaţi pârâţii să le respecte dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 36.915 mp, categoria arabil, situat în intravilanul municipiului Piteşti, pct. E., cu vecinătăţile indicate în cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinare, Ministerul Transporturilor a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor în calitate de reprezentant al Statului Român.

C. a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv a Statului Român, care a dobândit, în cauză, calitatea de intervenient în condiţiile art. 75 C. proc. civ.

Reclamanţii şi-au completat acţiunea, prin chemarea în judecată a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru a fi obligat, alături de ceilalţi pârâţi, să le respecte dreptul de proprietate asupra terenului în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 7292 din 07 octombrie 2015, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

După declinarea competenţei materiale, reclamanţii au formulat cerere de chemare în garanţie a vânzătorilor F., G., H. şi I..

Chemaţii în garanţie F., G., H. şi I. au formulat, la rândul lor, cerere de chemare în garanţie a Municipiului Piteşti, a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş şi a persoanelor care, la rândul lor, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, respectiv: J., K., L., M., N. şi O..

Chemaţii în garanţie F., G., H. şi I. şi-au completat cererea, în sensul chemării în garanţie şi a altor persoane, respectiv: P., Q., R. şi S..

Chemaţii în garanţie J., K., L., M., N. şi O. au formulat, la rândul lor, cerere de chemare în garanţie a Municipiului Piteşti, a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş şi a numiţilor P., Q., R. şi S..

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 799 din 11 mai 2023)

Critici privind nesoluţionarea de către instanţele de fond a acţiunii în revendicare deduse judecăţii prin aplicarea exclusiv a dreptului comun. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 13 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea acestora să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, str. x (fostă str. x), format din teren în suprafaţă de 510,23 m.p. şi construcţie – apartament nr. x, subsol şi mansardă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8595 din 07 decembrie 2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată la data de 05 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2017.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2329 din 3 noiembrie 2021)

Criticarea respingerii ca inadmisibilă a cererii în constatarea existenţei dreptului la despăgubiri sau compensaţii. Recurs nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 06.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003: să se constate existenta dreptului său, în temeiul Legii nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare, la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietate până în anul 1940 de către autorii săi B. şi C. (bunicii paterni) refugiaţi din localitatea Storojineţ Bucovina de Nord, respectiv, o casă de cărămidă cu două nivele în suprafaţă de 1920 mp, suprafaţa locuibilă 334 mp, suprafaţa comercială -2″120 mp, 10 camere şi 2 apartamente, acoperită cu material refractor, magazie de lemn şi 10 prăjini de pământ ca urmare a părăsirii forţate din anul 1940, conform cererilor formulate in acest scop si dovezilor prezentate; anularea deciziilor de validare, a hotărârii nr. 185/2006 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, ordinul nr. 1280/2007 şi nr. 687/02.07.2017 emise de A.N.R.P, prin care au fost respinse cererile nr. x/2003 şi nr. y/2004 formulate în temeiul Legii nr. 290/2003 de către reclamant; obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor pe numele reclamantului pentru proprietăţile arătate la primul capăt al cererii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a soluţiei pronunţate în prezentul dosar.

În drept, a invocat art. 35, art. 194 şi urm. N C. proc. civ., art. 2502 alin. (2) pct. 2 N C. civ., art. 509 alin. (1) pct. 5 N C. proc. civ., Legea nr. 290/2003, art. 2, art. 17 alin. (1) lit. c) şi f) din H.G. nr. 1120/2006, Constituţia României – art. 16 şi art. 46.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia tardivităţii introducerii cererii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1261 din 9 iunie 2021)