Obligația autorității locale de a repara prejudiciul cauzat prin menținerea regimului de spațiu verde asupra unui teren proprietate privată. Ingerință în exercitarea dreptului de proprietate și condițiile acordării despăgubirilor

Prin cererea înregistrată în 09.07.2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului proprietatea sa situat în Bucureşti, str. x, începând cu data de 06 iulie 2015 până la data efectuării raportului de expertiză şi în continuare, pe toată durata menţinerii regimului juridic actual al imobilului, contravaloare pe care a estimat-o provizoriu ca fiind de 12.960 euro/an, respectiv de 1.080 euro/lună (echivalentul a 0,2 euro/mp/lună) şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451 C. proc. civ.

În data de 23 iulie 2018 reclamantul a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale din cadrul ultimului paragraf de la pagina 5 a acţiunii principale, în cadrul căruia a fost specificată suma „în cuantum de 99.797,18 RON” în loc de „în cuantum de 60.393,6 RON”.

Prin cererea înregistrată la 10 decembrie 2018, reclamantul a completat obiectul cererii de chemare în judecată cu un alt capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 9224/21.12.2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1618 din 12 iunie 2024)

Calificarea juridică a cererii de chemare în judecată și incidența principiului disponibilității asupra soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune în cadrul acțiunilor privind răspunderea statului pentru privarea de libertate și încălcarea drepturilor fundamentale

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 26 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 50.000 RON reprezentând despăgubiri materiale şi la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale pentru privarea sa de libertate în cursul procesului penal finalizat prin clasarea cauzei.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 934 din 28 martie 2024)

Nemulţumire în legătură cu soluţia adoptată de instanţă cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire. Admiterea recursului declarat

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia I civilă, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., să se dispună revizuirea sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi – secţia civilă în dosarul nr. x/2019, iar în rejudecare, respingerea cererii de divorţ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 748 din 4 mai 2023)

Încălcarea dreptului la un proces echitabil. Acţiune prin care se solicită obligarea statului la plata unei sume de bani cu titlu de satisfacţie pentru repararea prejudiciului moral, produs ca urmare a atingerii aduse demnităţii prin discriminare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 27 noiembrie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate că în cadrul unei proceduri judiciare desfăşurate în faţa instanţelor române i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la nediscriminare garantate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, interpretat separat sau combinat cu art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenţie, art. 14 şi art. 26 din Decretul nr. 212/1974 privind drepturile civile şi politice; obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000.000 euro (echivalentul în RON la data plăţii efective) cu titlu de satisfacţie pentru repararea prejudiciului moral produs ca urmare a atingerii aduse demnităţii sale prin discriminarea la care a fost supus în raport cu alţi justiţiabili aflaţi în situaţii identice sau similare.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6, art. 13, art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, art. 41 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 paragraf 3 lit. a), b) şi c), art. 14, art. 26, art. 16 din Pactul Internaţional de la New York din 1966 privind drepturile civile şi politice, art. 11, art. 20 şi art. 21 alin. (3), art. 52 alin. (3) din Constituţia României, art. 96 alin. (1), alin. (3) lit. b), alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1357 şi următ. din Noul C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 518 din 16 martie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Complet de divergenţă. Limitele reluării judecăţii

În raport cu dispoziţiile art. 399 alin. (2) şi alin. (5) din Codul de procedură civilă, dezbaterile în fața completului de divergență, constituit conform art. 398 alin. 3 din acelaşi cod, pot avea ca obiect exclusiv chestiunea cu privire la care instanţa a constatat ivirea divergenţei. Prin urmare, împrejurarea că dezbaterile, după repunerea pe rol a cauzei, au vizat nu numai chestiunea care a atras constituirea completului de divergență, ci întregul apel declarat de partea pârâtă, părțile punând concluzii în fața completului de divergență cu privire la toate motivele de apel formulate, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 399 alin. (5) Cod procedură civilă, iar soluţionarea căii de atac de către un complet de judecată compus din trei judecători atrage, conform art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă nulitatea absolută necondiționată a actului de procedură astfel efectuat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1626 din 23 octombrie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Complet de divergenţă. Limitele reluării judecăţii

În raport cu dispoziţiile art. 399 alin. (2) şi alin. (5) din Codul de procedură civilă, dezbaterile în fața completului de divergență, constituit conform art. 398 alin. 3 din acelaşi cod, pot avea ca obiect exclusiv chestiunea cu privire la care instanţa a constatat ivirea divergenţei. Prin urmare, împrejurarea că dezbaterile, după repunerea pe rol a cauzei, au vizat nu numai chestiunea care a atras constituirea completului de divergență, ci întregul apel declarat de partea pârâtă, părțile punând concluzii în fața completului de divergență cu privire la toate motivele de apel formulate, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 399 alin. (5) Cod procedură civilă, iar soluţionarea căii de atac de către un complet de judecată compus din trei judecători atrage, conform art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă nulitatea absolută necondiționată a actului de procedură astfel efectuat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1626 din 3 octombrie 2019)