Odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de art. 904 C.proc.civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Prin urmare, competența de soluţionare a cauzei întemeiate pe dispoziţiile art. 904 C.proc.civ. revine instanței care a încuviințat cererea de executare silită, ca instanţă de executare.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1842 din 11 octombrie 2022)

Potrivit art. 904 C.proc.civ., solicitarea creditorului de autorizare a executării obligației de a face se introduce la instanţa de executare, care este definită de art. 651 alin. (1) C.proc.civ. ca fiind judecătoria în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.
Odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Prin urmare, competența de soluţionare a cauzei întemeiate pe dispoziţiile art. 904 C.proc.civ. revine instanței care a încuviințat cererea de executare silită, ca instanţă de executare.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 1842 din 11 octombrie 2022)