Perimarea de drept. Cerere de reformare sau de retractare rămasă în nelucrare, timp de 6 luni, din motive imputabile părţii

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 aprilie 2020, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 780 din 19 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 780 din 19 martie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin rezoluţia din 3 iunie 2020, Completul nr. 5 a fixat termen la 5 noiembrie 2020, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării cererii de revizuire. Prin încheierea din 5 noiembrie 2020 s-a dispus amânarea cauzei la 14 ianuarie 2021, în vederea soluţionării declaraţiilor de abţinere formulate de doamnele judecătoare B., C. şi D..

Prin încheierea din camera de consiliu din 18 decembrie 2020 s-a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată de la 14 ianuarie la 22 aprilie 2021.

Prin încheierea din 22 aprilie 2021 s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de revizuire pentru lipsa părţilor, în conformitate cu art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 17 aprilie 2022, în baza referatului întocmit de grefă, a fost acordat termen de judecată, din oficiu, pentru 31 martie 2022, în vederea discutării perimării.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 728 din 31 martie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Suspendarea judecății cauzei. Respingerea cererii de repunere pe rol. Lipsa caracterului întreruptiv al cursului termenului de perimare

Cererile de repunere pe rol, neurmate de repunerea efectivă pe rol şi lipsite de intenţia continuării judecăţii (prin neformularea unei cereri de judecată în lipsă şi neachitarea în termenul legal a taxei judiciare de timbru corespunzătoare) nu au efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancţiunea perimării.
Fără relevanţă în curgerea termenului de perimare sunt şi încheierile pronunţate în vederea soluţionării cererilor de repunere pe rol, câtă vreme prin acestea nu s-a luat vreo măsură în ce priveşte reluarea judecăţii, ci s-au acordat termene pentru lipsă de procedură şi pentru a se da posibilitatea contestatoarei să achite taxele judiciare de timbru aferente.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 495 din 6 martie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Incidente procedurale. Suspendarea procesului. Suspendarea facultativă

Suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ. Împrejurarea că acest caz de suspendare a judecăţii este unul facultativ, lăsat la aprecierea instanţei, nu este de natură a transforma procedura într-una arbitrară, ci are drept consecinţă obligaţia de a cerceta circumstanţele concrete ale cauzei şi concordanţa lor cu norma legală, instanţa de judecată având puterea de apreciere asupra utilităţii, necesităţii şi oportunităţii aplicării măsurii suspendării cursului judecăţii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 374 din 15 februarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Pârâtul dintr-un proces civil, trimis în judecată pentru evaziune fiscală. Implicațiile suspendării cauzei civile

În speță, instanța supremă a apreciat ca nu se impune suspendarea soluționării apelului ca urmare a existenței la dosar a rechizitoriului din care a rezultat că pârâtul este cercetat în stare de libertate şi s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, de complicitate la evaziune fiscală, de spălare a banilor, de delapidare şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Or, față de obiectul acțiunii (obligarea pârâtului să suporte cu averea personală întregul pasiv al debitorului), nici prima instanță nu a considerat că existența cauzei penale ar putea genera suspendarea cauzei civile, deși dosarul penal exista la momentul soluționării cauzei de instanța de fond.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 374 din 15 februarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Suspendarea facultativă a cauzei în condițiile sesizării CJUE de către o altă instanță

Este posibilă suspendarea facultativă prevăzută de art. 413 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. bazată pe existenţa unei cauze pe rolul unei instanţe internaţionale promovată de o altă instanță naţională (curte de apel) – deși motivul de suspendare facultativă nu este prevăzut expres de articolul de mai sus – pentru evitarea pronunţării unor soluţii în contradicţie cu normele europene. Astfel, în cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ar fi sesizată a doua oară, în aceeaşi chestiune, instanţa europeană ar fi suprasolicitată, fără a se obţine un rezultat suplimentar.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 203 din 31 ianuarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Suspendarea legală prevăzută de art. 413 NCPC. Condiții

Suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activității de judecata, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ.
Împrejurarea că acest caz de suspendare a judecării unei cauze civile este una facultativă, lăsată, deci, la latitudinea instanței, nu ar trebui însă să o transforme într-o suspendare arbitrară a cursului judecării unui litigiu civil, ci instanța ar trebui să se preocupe de stabilirea corectă și deplină a împrejurărilor deduse judecății. În plus, instanța sesizată cu soluționarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerințelor normei legale, are puterea de apreciere asupra utilității, necesității și oportunității dispunerii acestei măsuri, în contextul derulării raporturilor juridice dintre părți. Astfel, nu doar îndeplinirea condiției de tip obiectiv – începerea urmăririi penale in personam – trebuie să fie reținută, ci acesteia trebuie să i se adauge îndeplinirea cerinței legale, ce este supusă aprecierii instanței, ca urmărirea penală să fi început pentru o faptă care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța în litigiul civil cu care este învestită.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 501 din 17 martie 2017)