Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
205 views
În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că, deşi s-a apreciat că există o nelămurire sau împiedicare la executarea sentinţei penale nr. 490 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 345/21.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, raportat la obiectul sesizării, care vizează acordarea unor zile de câştig persoanei private de libertate A., conform prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 169/2017, calificarea corectă a cererii este contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Pe de altă parte, a subliniat că o sesizare în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. vizând pe acelaşi condamnat a fost soluţionată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, în care judecătorul delegat cu executarea din cadrul acestei instanţe a solicitat, în baza adresei nr. x/22.02.2023 a Penitenciarului Bucureşti Mărgineni, lămurirea sentinţei penale nr. 490 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 345/21.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul de a preciza dacă se mai impune să acorde intimatului A. zile câştig conform prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 169/2017, în condiţiile în care perioada 17.12.2018-07.04.2020 a fost executată în baza M.E.P.I. nr. 35/14.12.2018 a Curţii de Apel Ploieşti pentru care intimatul A. a beneficiat, respectiv i-au fost scăzute un număr de 72 zile, conform art. 55^1 din Legea nr. 169/2017. Prin sentinţa penală nr. 305 din 17 martie 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2023, definitivă prin necontestare, în baza art. 599 alin. (1) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, împotriva executării sentinţei penale nr. 490 din 20 aprilie 2021 dată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 345/21.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti a constatat că obiectul cauzei este reprezentat de sesizarea formulată de Penitenciarul Mărgineni cu privire la deţinutul A. aflat în executarea unei pedepse conform M.E.P.Î. nr. 1525/21.02.2023 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, din care i s-a dedus perioada de la 28 septembrie 2017 – 21 iulie 2020, în care se afla atât în executarea M.E.P.Î. nr. 35/14.12.2018 emis de Curtea de Apel Ploieşti, cât şi arestat preventiv în baza MAP nr. x/29.09.2017 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018.
Raportându-se la aspectele statuate prin decizia nr. 8 din 11 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cărora „competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.”, s-a apreciat că revine Tribunalului Dâmboviţa competenţa de a da o rezolvare sesizării ce formează obiectul cauzei, ca instanţa mai întâi sesizată.
În acest sens, Tribunalul a subliniat că zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noţiunii de „cauză de micşorare a pedepsei” în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Deşi dispoziţiile deciziei dată în interesul legii nr. 8/2019 se referă la competenţa soluţionării cererii prin care persoana privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, Tribunalul a considerat că relevant în cauza de faţă pentru stabilirea competenţei teritoriale este obiectul sesizării, iar nu titularul cererii.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Dâmboviţa este instanţa competentă să soluţioneze cauza referitoare la condamnatul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşoare a pedepsei (lit. d).
Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că obiectul cauzei este reprezentat de sesizarea formulată de Penitenciarul Mărgineni prin care se solicită instanţei să aprecieze dacă se impune sau nu acordarea unor zile de câştig persoanei private de libertate A., conform prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, text introdus prin Legea nr. 169/2017, în condiţiile în care perioada 17 decembrie 2018 – 07 aprilie 2020 a fost executată în baza M.E.P.Î. nr. 35 din 14 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti pentru care acesta a beneficiat de un număr de 72 zile conform art. 551 din aceeaşi lege.
În acest sens, în cuprinsul sesizării s-a menţionat că numitul A. se află, în prezent, în executarea M.E.P.Î. nr. 1525 din 21 februarie 2023 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin care i s-a dedus perioada de la 28 august 2017 – 21 iulie 2020, când se afla atât în executarea M.E.P.Î. nr. 35 din 14 decembrie 2018 emis de Curtea de Apel Ploieşti, cât şi arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. x din 29 septembrie 2017 dat de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018.
Totodată, se constată că dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 169/2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017), reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiţii necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenţie ori de reţinere şi arestare preventivă lipsite de condiţiile impuse de standardele europene. În esenţă, această măsură presupune considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012, cu consecinţe asupra cuantumului pedepsei executate efectiv şi, implicit, asupra restului de pedeapsă rămas neexecutat, în ipoteza liberării condiţionate.
Prin urmare, zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noţiunii de „cauză de micşorare a pedepsei” în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 8 din 11 martie 2019, care a statuat:
„competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.”.
Aspectele statuate prin această decizie cu privire la competenţa de soluţionare a sesizării îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauză, având în vedere obiectul acesteia, respectiv acordarea unor zile de câştig persoanei private de libertate A. conform dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, neavând relevanţă din această perspectivă împrejurarea că titularul cererii nu este persoana condamnată, ci unitatea de penitenciar în care acesta îşi execută pedeapsa.
Aşadar, în raport cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. coroborate cu cele ale art. 41 alin. (3) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. revine Tribunalului Dâmboviţa, care este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, ce a fost prima sesizată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe condamnatul A. este Tribunalul Dâmboviţa, instanţă căreia, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
