Cerere în vederea obligării pârâtei la emiterea, în favoarea reclamantei, a permiselor de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit şi plata cheltuielilor de judecată. Respingerea recursului ca fiind nefondat

10 iun. 2024
Vizualizari: 45
  • NCC: art. 2537 pct. 1
  • NCC: art. 2541 alin. (1)
  • NCPC: art. 451 alin. (2)
  • NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
  • O.G. nr. 112/1999: art. 8 alin. (5)

Prin cererea înregistrată sub nr. x/22.07.2019, pe rolul Curții de Apel Brașov, în urma declinării de competență de la Tribunalul Brașov, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Calatori „CFR Călători” S.A., a învestit instanța cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea, în favoarea reclamantei, a permiselor de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit, începând cu data de 22.07.2019, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2408 din 3 mai 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Intimata – reclamantă a deținut calitatea de salariat al pârâtei, în ultimii ani desfășurându-și activitatea în funcția de inspector de specialitate în cadrul Compartimentului Managementul Calității – Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători Brașov, respectiv în ultimul an de activitate, în aceeași funcție, în cadrul Serviciului Aprovizionare și Administrativ – Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători Brașov.

Activitatea în muncă în serviciul pârâtei a fost desfășurată în perioada 2004 – 2015, în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată. La data de 05.05.2015 contractul individual de muncă a încetat, urmare a îndeplinirii de către reclamantă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, Casa Teritorială de Pensii Brașov emițând Decizia de pensionare nr. x/19.06.2015.

După data pensionării a solicitat pârâtei prelungirea activității, cerere aprobată după cum urmează: în data de 04.05.2015 a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x/04.05.2015, pentru o perioadă de 6 luni, respectiv perioada 06.05.2015-05.11.2015, în cadrul SRTFC Brașov – Compartiment Asigurarea Calității; în data de 05.11.2015 a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x/05.11.2015, pentru o perioadă de 1 an, respectiv perioada 06.11.2015-05.11.2016, în cadrul SRTFC Brașov – Compartiment Managementul Calității; în data de 02.11.2016 a fost încheiat actul adițional nr. x/02.11.2016 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x/05.11.2015, pentru o perioadă de 18 luni, respectiv perioada 06.11.2016-05.05.2018, în cadrul SRTFC Brașov – Compartiment Managementul Calității; în data de 04.05.2018 a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x/04.05.2018, pentru o perioadă de 1 an, respectiv perioada 06.05.2018- 05.05.2019, în cadrul SRTFC Brașov – Serviciul Aprovizionare și Administrativ.

În toată perioada cumulată conform celor de mai sus, pârâta i-a eliberat autorizații de călătorie în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, iar după anul 2019 a înțeles să solicite pârâtei eliberarea permiselor de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit, de care beneficiază în calitatea sa de pensionară – fost salariat în cadrul pârâtei.

Refuzul recurentei-pârâte de a elibera permisele de călătorie a fost întemeiat pe dispozițiile art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 112/1999, potrivit cărora dreptul de a solicita permise de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit se prescrie după trecerea a 3 ani de la data pensionării, dacă solicitarea nu a fost făcută în acest termen.

Recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizează modalitatea în care instanța de fond a interpretat și aplicat în cauză aceste prevederi.

Reține Înalta Curte că recurenta – pârâtă, a susținut că, potrivit prevederilor pct. 10, cap. III, Anexa 1 din OMTI nr. 1697/2012 pentru aprobarea metodologiilor de aplicare a prevederilor O.G. nr. 112/1999 „termenul de prescripție de 3 ani se suspendă în perioada în care pensionarul își continuă activitatea în baza unui contract individual de muncă pe perioada nedeterminata, la una din societățile beneficiare de autorizații sau permise de călătorie”.

Dispozițiile invocate reglementează un caz de suspendare legală a termenului de prescripție, în situația angajării cu contract pe durată determinată, însă instanța de recurs nu poate primi interpretarea oferită de pârâtă, în sensul că în ipoteza continuării activității printr-un contract de muncă pe durată determinată, nu operează întreruperea cursului prescripției.

Sunt relevante dispozițiile invocate de intimata – reclamantă și însușite și de prima instanță, prevăzute la Cap. II pct. 11, teza finală din Metodologia din 23 noiembrie 2012 privind încadrarea în categoria de tren, clasă, condițiile de emitere, gestionare și folosire a legitimațiilor de călătorie pe căile ferate române, aprobată prin Ordinul nr. 1697 din 23 noiembrie 2012, Anexa 1, potrivit cărora „Beneficiarii de autorizații nu pot fi în același timp și beneficiari de permise de călătorie în interes personal pe căile ferate române, autorizația folosind pentru ambele situații”.

Astfel, cum corect s-a observat, în speță operează un caz de întrerupere a cursului prescripției în condițiile art. 2537 pct. 1 din C. civ.. Scopul instituirii termenului de prescripție de 3 ani, este acela de a sancționa beneficiarii care rămân în pasivitate în mod culpabil, în sensul că nu înțeleg să formuleze o cerere de acordare în mod gratuit a permiselor de călătorie în acest interval de timp. Or, în cazul de față, reclamanta nu a rămas în pasivitate, ci în perioada cât a fost angajată cu contract individual de muncă a beneficiat de autorizație de călătorie pentru deplasările, atât în interesul pârâtului, cât și în interes persoana, care nu putea fi cumulată cu permisele de călătorie.

Pentru aceste motive, în mod corect prima instanța a constatat că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă în condițiile art. 2541 alin. (1) din C. civ. de la data la care pârâta nu a mai emis autorizații de călătorie, respectiv de la data de 1.01.2019, astfel că în speță, la data introducerii acțiunii pe rolul Tribunalului Brașov, respectiv 22.07.2019, termenul nu era împlinit.

În ceea ce privește criticile vizând cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de recurs are în vedere dispozitivul și considerentele deciziei nr. 3/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care se tranșează practica neunitară în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Reține astfel instanța că proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, reprezentând o chestiune de temeinicie și nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, nu poate fi analizată pe calea recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Cerere în vederea obligării pârâtei la emiterea, în favoarea reclamantei, a permiselor de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit și plata cheltuielilor de judecată. Respingerea recursului ca fiind nefondat was last modified: iunie 10th, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.