Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
106 views
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Arad.
Art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că, „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea”, iar potrivit alin. (2), „în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii”. Totodată, alin. (3) al art. 127 statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, având personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.
Prin urmare, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are o structură organizatorică „de sine-stătătoare”, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, subunităţile acesteia nefiind arondate instanţelor, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în litigiile de drepturi salariale în care sunt părţi reclamante procurori sau personal auxiliar al acestei direcţii.
Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei structuri de parchet, care are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei competenţă se întinde pe întreg teritoriul ţării şi nu este circumscrisă unei anumite unităţi administrativ-teritoriale, chiar dacă există înfiinţate structuri teritoriale ale acestei direcţii, potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 78/2016, prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel ori tribunale şi în raport cu circumscripţiile acestora, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-şefi.
Prin urmare, în speţă competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 din C. proc. civ., ci în conformitate cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, care statuează că „cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”. Or, reclamanţii au ales să sesizeze Tribunalul Bucureşti, adică instanţa pe raza căreia se află sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, entitate înzestrată cu personalitate juridică şi care are sediul în Municipiul Bucureşti, din care aceştia fac parte şi care funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În raport cu această opţiune procesuală, manifestată în sensul dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, raportate la cele ale art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Sursa informației: www.scj.ro.
