Imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casaţie. Reevaluare a materialului probator sau a situaţiei de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel

• Legea nr. 143/2000: art. 2 alin. (1)
• Legea nr. 143/2000: art. 4
• NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)
• NCPP: art. 438
• NCPP: art. 448 alin. (1)

Prin Sentința penală nr. 285 din 7.09.2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, în condițiile art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri republicată, în condițiile art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 666/RC din 25 octombrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în casație declarat de inculpata A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Scopul recursului în casație este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. Astfel, recursul în casație nu presupune reevaluarea situației de fapt ori a forței probante a mijloacelor de probă, ci exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.

Instanța de recurs constată că inculpata A. solicită, în realitate, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În acest context, se reține că instanța de recurs în casație nu este abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută ori menținută prin hotărârea atacată. Astfel, critica vizând schimbarea încadrării juridice nu poate fi examinată pe calea recursului în casație, care permite doar o verificare a cuantumului pedepselor aplicate în raport cu limitele prevăzute de textele legale, iar nu o verificare a modului în care a fost stabilită încadrarea juridică sau în care a fost individualizată pedeapsa.

Jurisprudența instanței supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casație reținându-se că încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale). Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secția penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

În egală măsură, se mai reține că inculpata solicită o reevaluare a situației de fapt și a forței probante a mijloacelor de probă, apreciind că probele existente la dosarul cauzei nu susțin vinovăția sa.

Astfel, cum s-a arătat anterior, instanța de recurs nu poate în procedura pendinte să procedeze la o reevaluare a materialului probator sau a situației de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, aspecte intrate în autoritatea de lucru judecat. Posibilitatea evaluării hotărârii atacate numai cu privire la regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.

De asemenea, se observă că inculpata a uzat de procedura simplificată, recunoscând faptele pentru care a fost condamnată și a beneficiat de reducerea limitelor pedepsei.

Astfel, se constată că inculpata a invocat în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta solicitând, în esență, reevaluarea probatorului și schimbarea încadrării juridice cu consecința încetării procesului penal, aspect ce nu se poate realiza în procedura pendinte.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509/A din data de 04 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.