Întreruperea prescripţiei extinctive privind dreptul la acţiune pentru repararea daunelor materiale şi/sau morale cauzate prin deces sau vătămare corporală. Excepţia prescripţiei dreptului material. Admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimitere cauzei spre rejudecare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 26 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, obligarea acestora la plata sumei de 1.000.000 de euro şi a dobânzii legale, începând cu data introducerii acţiunii, până la achitarea efectivă, sumă ce reprezintă contravaloarea prejudiciului creat şi priveşte plata unor daune morale în cuantum de 800.000 euro, având în vedere prejudiciul moral imens ce i s-a produs, ţinând cont de intensitatea suferinţelor fizice şi psihice, aflându-se în imposibilitatea de a se angaja vreodată, întrucât a suferit un prejudiciu estetic grav şi permanent şi suma de 200.000 euro (indexată şi actualizată conform legii), despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului material ce i s-a provocat, constând în veniturile şi beneficiile de care a fost lipsit din 1989 – până la data introducerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 341 din 21 februarie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Răspundere civilă delictuală. Acțiune în despăgubiri. Invocarea unui prejudiciu moral cu caracter continuu. Efecte în privința prescripției dreptului material la acțiune

În cazul în care prin cererea de chemare în judecată se solicită daune morale pentru ultimii trei ani anteriori formulării acțiunii, în vederea acoperirii prejudiciului moral suferit în urma vătămării datorate unui accident de circulație, este lipsit de relevanță invocatul caracter continuu al prejudiciului moral suferit în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, în condițiile în care fapta delictuală pretins cauzatoare a prejudiciului este una singură, iar de la data săvârșirii acesteia au trecut mai mult de 3 ani.
Prin urmare, în mod corect instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât nu se poate pune semnul egalității între momentul producerii prejudiciului moral și întinderea în timp a efectelor acestuia.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 2263 din 11 noiembrie 2020)