În conformitate cu prevederile art. 484 alin. (2) Cod procedură civilă, suspendarea executării în calea de atac a recursului poate fi cerută şi dispusă doar în legătură cu hotărârea recurată şi sub condiţia ca aceasta să aibă caracter executoriu, conţinând dispoziţii care pot fi puse în executare şi, deci, se pot aduce la îndeplinire prin executare silită. Cum hotărârea a cărei executare s-a solicitat a fi suspendată pe temeiul art. 484 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost pronunţată în procedura de executare a hotărârilor străine şi cum potrivit art. 1107 din acelaşi cod, „pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării a hotărârii străine se emite titlul executoriu, în condiţiile legii române, menţionându-se în titlu şi hotărârea de încuviinţare”, rezultă că hotărârea de încuviinţare nu are aptitudinea de a reprezenta ea însăşi titlul executoriu în baza căruia s-ar putea porni executarea silită.
Hotărârea susceptibilă de a fi pusă în executare este chiar hotărârea străină, ce constituie titlu executoriu, după rămânerea definitivă a hotărârii de încuviinţare a executării sale. Drept urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile desprinse din conţinutul art. 484 alin. (2) Cod procedură civilă, întrucât nici hotărârea recurată şi nici hotărârea primei instanţe nu conţin dispoziţii care pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită, iar titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită este reprezentat de hotărârea străină şi nu de hotărârea de încuviinţare a executării acesteia.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1318 din 25 iunie 2019)