Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. Neaducerea la îndeplinire a obligaţiei de rectificare şi definitivare a planului parcelar

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 04.06.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Corbeanca, prin primar, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.617.575,56 euro, reprezentând echivalentul despăgubirilor datorate pentru neexecutarea obligaţiei de a face, în speţă de rectificare şi definitivare a planului parcelar pentru tarlaua x, parcela x din sat. Corbeanca, com. Corbeanca, jud. Ilfov, şi prejudiciul ocazionat prin neexecutarea de bună voie a obligaţiei de mai sus, ce incumbă pârâtei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 raportat la art. 892 C. proc. civ., art. 1349, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1516, art. 1518 C. civ.

Pârâta Comuna Corbeanca, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat şi excepţia lipsei de interes.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 727 din 1 aprilie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Raportul dintre apelul principal şi apelul incident

Accesorialitatea apelului incident se reduce numai la împrejurarea că judecarea sa pe fond este condiționată de preexistența şi menţinerea apelului principal şi de absența unor motive legale care să atragă soluţia de respingere a apelului principal, fără a se intra în cercetarea fondului.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 196 din 2 februarie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ A) Apel incident. Interes în formularea apelului incident. Condiţii şi efecte. B) Invocarea excepţiei inadmisibilităţii apelului incident în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei. Condiţii şi efecte

A) Instituţia apelului incident este chemată să rezolve o problemă de natură procedurală în care se află partea intimată al cărei interes de a declara apel s-a născut după ce reclamanta a declarat apel principal, întrucât soluţia finală pronunţată în primă instanţă i-a fost favorabilă. Din această perspectivă, interesul părţii intimate de a exercita apel incident ia naştere abia din momentul în care ia cunoştinţă de apelul principal şi de limitele efectului devolutiv al apelului, existând astfel posibilitatea să declare apel incident prin care să obţină schimbarea soluţiei primei instanţe, în mod evident, tot într-o soluţie favorabilă.
B) În cazul în care excepţia inadmisibilităţii apelului incident a fost invocată în cadrul dezbaterilor purtate asupra apelului principal şi apelului incident, iar nu pe calea întâmpinării faţă de apelul incident, rezultă că această excepţie are natura unei apărări în raport cu apelul incident, pe care instanţa de apel a înlăturat-o câtă vreme a analizat pe fond apelul incident. Regula generală consacrată de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. este ca instanţa să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Astfel, în aceste condiţii, în cazul în care limitele judecăţii şi soluţiile pronunţate în apel au fost determinate de aspectele criticate prin apelul incident, este legală hotărârea instanţei de apel de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune – excepţie supusă analizei prin apelul incident -, care a făcut de prisos examinarea motivelor din apelul principal, care priveau fondul cauzei.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 2004 din 20 octombrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Apel incident. Respingerea ca inadmisibil a motivului vizând considerentele hotărârii instanței de fond. Nelegalitate

Apelul incident este deschis intimatului din apelul principal nu numai împotriva soluţiei cuprinse explicit în dispozitivul sentinţei sau al încheierii premergătoare atacate, ci şi împotriva considerentelor unor asemenea hotărâri, atunci când se urmăreşte înlăturarea acelor dezlegări date unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, în aplicarea art. 461 alin. (2) C.proc.civ., nu şi schimbarea soluţiei din dispozitiv.
Finalitatea schimbării hotărârii primei instanţe, condiţie impusă de art. 472 alin. (1) C.proc.civ. pentru promovarea apelului incident, este atinsă şi în cazul în care acest apel este declarat doar împotriva considerentelor, deoarece textul nu distinge în privinţa părţii din hotărâre la a cărei schimbare se tinde, iar considerentele reprezintă parte integrantă a oricărei hotărâri judecătoreşti, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ.
Soluţia preconizată de art. 461 alin. (2) din cod, anume înlăturarea de către instanţa de apel a unor considerente şi înlocuirea lor cu propria argumentare în susţinerea soluţiei din dispozitiv, menţinute ca atare, poate fi socotită drept o schimbare a hotărârii, în sensul art. 471 alin. (1), respectiv a acelei părţi din hotărâre ce explicitează soluţia pronunţată şi intră sub autoritate de lucru judecat odată cu dispozitivul. Drept urmare, nu există o incompatibilitate între dispoziţiile art. 472 alin. (1) şi cele ale art.461 alin. (2) C.proc.civ., iar partea are alegerea în privinţa declarării unui apel principal sau a unui apel incident împotriva considerentelor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 4187 din 4 decembrie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cheltuieli de judecată. Recurs incident. Caracter accesoriu în raport cu recursul principal

Recursul incident exercitat în condițiile art. 472 și 474 C.proc.civ. – la care trimit în mod expres prevederile art. 491 din cod – are caracter accesoriu în raport de recursul principal, în sensul că, prin declararea recursului principal există riscul pentru partea care a câștigat procesul, în tot sau în parte, de a i se înrăutăți situația prin eventuala admitere a recursului principal. Prin urmare, cum intervenientul a declarat recurs principal numai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, iar reclamantul a formulat recurs incident prin care a criticat atât soluția de respingere a apelului său cât și pe cea privind cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa, recursul incident este admisibil doar în limitele criticilor din recursul principal, neputând fi primite motivele referitoare la soluția de respingere ca nefondat a apelului reclamantului. Aceasta, întrucât riscul unei soluții defavorabile există doar în privinţa dispoziției vizând cheltuielile de judecată, criticate prin recursul principal. Dacă acesta din urmă ar fi admis, casarea deciziei recurate, pe temeiul art. 497 C.proc.civ., ar fi una parțială, conducând la rejudecare exclusiv cu privire la cheltuielile de judecată, nu și cu privire la apelul însuși.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1399 din 20 aprilie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Apelul incident

Prin întâmpinarea formulată în cadrul apelului intimatul a reiterat excepţia cererii modificatoare. Instanţa de control nu a repus în discuţie această excepţie constatând că nu a fost folosit mijlocul procesual prevăzut de Codul de procedură civilă şi anume „apelul incident”.

(Curtea de Apel Galați, s. I civ., decizia nr. 315 din 10 decembrie 2015)