Cererea de revizuire. Admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Respingerea revizuirii ca inadmisibilă

Prin sentinţa nr. 1954/ca/10.11.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iasi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul A. este subinspector in cadrul sectiei 2 politie din cadrul IPJ IAŞI din 2005.

In ce priveste sporul de fidelitate solicitat de către reclamant, nici reclamantul si nici pârâta nu au facut dovada ca exista pesoane care in conditii egale ar beneficia de acest spor. Pe de alta parte, acest spor a fost abrogat prin adoptarea Legii cadru 330/2009, iar reincadrarea s-a efectuat cu luarea în calcul a sporului la data de 01.02.2009, dispozitie ce nu a fost contestata de catre reclamant la momentul reincadrării in conformitate cu dispozitiile Legii cadru 284/2010.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 55 din 9 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Efectut pozitiv și cel negativ al autorității de lucru judecat (decizie cu opinie separată)

Prima instanță, ce a pronunțat hotărârea atacată cu prezentul recurs, a sesizat corect că, în realitate, ceea ce se invocă drept motiv de revizuire este o contrarietate a hotărârilor indicate, sub aspectul considerentelor, respectiv al acelor elemente litigioase dezlegate care au condus la adoptarea soluțiilor în cauzele respective.
Examinând în mod corelat dispozițiile art. 430 și art. 431 – care reglementează în noul Cod de procedură civilă instituția autorității de lucru judecat și efectele lucrului judecat – cu cele ale art. 509 pct. 8 și art. 513 alin. (4) destinate cazului de revizuire pentru contrarietate de hotărâri și judecății acestuia – prima instanță a concluzionat corect că, deși a extins efectele autorității lucrului judecat, prin consacrarea la nivel legislativ a manifestării sale negative (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), dar și pozitive (art. 431 alin. (2) din Cod), legiuitorul din 2010 nu a deschis și calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în ambele ipoteze ale manifestării efectelor lucrului judecat Dimpotrivă, pornind de ia soluția permisă cazului de revizuire pentru contrarietate de hotărâri – a anulat cea din urmă hotărâre „, potrivit art. 513 alin. (4) – a reținut că identitatea formulei legislative actuale cu cea a vechiului cod de procedură civilă (art. 327 alin. (1)), ce corespunde valorizării efectului negativ al lucrului judecat, îndreptățește concluzia că prin motivul de revizuire de la punctul 9 al art. 508 și actualul legiuitor a avut în vedere, întocmai ca și în vechea reglementare, exclusiv efectul negativ al lucrului judecat, iar nu și pe cel pozitiv.
Opinia separată: soluția primei instanțe, care opune inadmisibilitatea unei cereri de revizuire în cadrul căreia se invocă încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, are caracter nelegal întrucât nesocotește flagrant noua reglementare dată autorității de lucru judecat prin dispozițiile art. 430 – 431 C. proc. civ. și introduce o distincție pe care art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu o face, în sensul sancționării, pe calea revizuirii, doar a încălcării efectului negativ al lucrului judecat, nu și a celui pozitiv.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 549 din 21 februarie 2018)