Cererea de revizuire. Admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Respingerea revizuirii ca inadmisibilă

• NCPC: art. 430-431
• NCPC: art. 509-513

Prin sentința nr. 1954/ca/10.11.2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Iasi.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul A. este subinspector in cadrul sectiei 2 politie din cadrul IPJ IAȘI din 2005.

In ce priveste sporul de fidelitate solicitat de către reclamant, nici reclamantul si nici pârâta nu au facut dovada ca exista pesoane care in conditii egale ar beneficia de acest spor. Pe de alta parte, acest spor a fost abrogat prin adoptarea Legii cadru 330/2009, iar reincadrarea s-a efectuat cu luarea în calcul a sporului la data de 01.02.2009, dispozitie ce nu a fost contestata de catre reclamant la momentul reincadrării in conformitate cu dispozitiile Legii cadru 284/2010.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 55 din 9 ianuarie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Soluția instanței de recurs

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de art. 509-513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține că revizuentul a invocat în susținerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 pct. (8) din C. proc. civ.

Condiția esențială a acestui motiv de revizuire este aceea ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar soluționarea situației creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge autoritatea de lucru judecat.

Examinând cererea de revizuire formulată raportat la hotărârile cu privire la care se susține că sunt potrivnice, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă: „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive care să fie potrivnice (contradictorii), pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; existența triplei identități de părți, obiect și cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă excepția a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

În cauză se constată că hotărârile invocate sunt definitive, sunt pronunțate de instanțe de același grad, în cauze diferite, însă nu au aceleași părți (fiind solicitate de către alte persoane angajate la IPJ Iași) și nici nu au același obiect, fiind solicitate sporuri diferite, pentru perioade de timp diferite, astfel încât decizia nr. 1731/21.11.2017 dată în dosar nr x/2017, decizia nr. 434/13.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2017, decizia nr. 1305/22.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2017 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 761/2018 din 26 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Întrucât art. 509 pct. 8 C. proc. civ. face referire la revizuirea pentru existența de hotărâri potrivnice prin încălcarea autorității de lucru judecat, pentru stabilirea domeniului de aplicare a textului acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., cele care determină conținutul și efectele autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 430 C. proc. civ., „(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”, iar conform art. 431 C. proc. civ., „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

Cu privire la decizia nr. 1731/21.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2017, Înalta Curte constată că au fost respinse recursurile declarate de recurenții IPJ Iași și B. împotriva sentinței nr. 1107/CA/2017 a Tribunalului Iași. Această cauză a avut ca obiect cererea reclamantului B. în vederea obligării pârâtului Inspectoratului de Poliție Județean la plata sporului de fidelitate conform vechimii obținute până în prezent începând cu data de 09.04.2015, actualizarea pe viitor a sporului de fidelitate în funcție de vechimea realizată în muncă, obligarea pârâtului la plata sumelor compensatorii corespunzătoare salariului de merit respectiv 20% din salariul de merit în plată la nivelul anului 2009 pentru perioada 09.04.2015- 31.07.2016 si 10% din salariul de merit în plată la nivelul anului 2009 începând cu data de 01.08.2016.

Cu privire la decizia nr. 434/13.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2017, Înalta Curte constată că a fost respins recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Iași împotriva sentinței nr. 1729/18.10.2017 a Tribunalului Iași.

S-a admis recursul declarat de C. împotriva sentinței nr. 1729/2017 a Tribunalului Iași, pe care a casat -o în parte.

În rejudecare, a admis cererea reclamantului C. formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Iași privind acordarea sporului de fidelitate. A obligat pârâtul la calculul și plata sporului de fidelitate către reclamant începând cu 9.04.2015.

A menținut restul dispozițiilor sentinței recurate.

Această cauză a avut ca obiect acțiunea înregistrată la 6.06.2017 la Tribunalul Iași, prin care reclamantul C. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul IPJ Iași, obligarea la calculul si plata sporului de studii începând cu luna 09.04.2015 si plata sporului de fidelitate începând cu aceeași dată și până în prezent.

Cu privire la decizia nr. 1305/22.05.2018 pronunțată de Curtea de apel Iași în dosar nr. x/2017, s-a respins recursul declarat de recurentul IPJ Iași, împotriva sentinței nr. 2355/22.12.2017 pronunțată de Tribunalul Iași,

Prin sentința nr. 2355/CA din 22.12.2017, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, obligând pârâtul la plata sporului de fidelitate corespunzător vechimii în muncă a reclamantului începând cu data de 09.04.2015, respectiv acordarea sporului de fidelitate și a sumelor compensatorii în procente de 10%, respectiv 15 % din salariul pentru funcția îndeplinită,

Cu privire la decizia nr. 761/2018 din 26 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte constată că s-a respins recursul formulat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 1954/CA/2017 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.

Cauza a avut ca obiect acțiunea reclamantului A. prin care a solicitat in contradictoriu cu pârâtul IPJ Iași obligarea la calculul si plata sporului de fidelitate începând cu luna 09.04.2015 și până în prezent.

În motivarea acțiunii s-a arătat in esență că reclamantul face parte din cadrul IPJ si conform vechimii în munca ar fi trebuit să primească un spor de fidelitate de 20% incepând cu 09.04.2015 or incepând cu data de 11.05.2017 i-a fost acordat doar un spor de fidelitate în procent de 15%.

Însă, așa cum rezultă din hotărârile menționate, se constată că părțile sunt diferite, obiectul cauzei vizează sporurui diferite pentru perioade diferite, prin urmare între aceste dosare nu există identitate de obiect, cauză și părți.

Practic, motivele din cererea de revizuire vizează aspecte privind soluționarea diferită a acțiunilor prin care s-a solicitat acordarea unor sporuri diferite în perioade diferite de timp în beneficiul altor persoane din cadrul IPJ Iași, însă practica neunitară a instanțelor nu constituie temei al unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat și la dispozițiile art. 430 – 431 C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condiției esențiale în invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. (8) C. proc. civ., și anume inexistența încălcării autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1731/21.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2017, deciziei nr 434/13.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2017 și a deciziei nr. 1305/22.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2017, prin decizia civilă nr. 761/2018 din 26 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire s-a solicitat.

Verifica in dosarul de declinare al CAIasi.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.

Sursa informației: www.scj.ro.