Prin acţiunea înregistrată la data de 17.12.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2014, reclamanta Prio Biocombustibil S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Finanţelor Publice – Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând obligarea pârâţilor să plătească: 1) o despăgubire de 47.494.933,92 RON pentru prejudiciul efectiv şi pentru beneficiul nerealizat suferit de societate ca urmare a întreruperii nelegale a activităţii sale, cuantum actualizat cu rata inflaţiei; 2) dobânda legală la despăgubirea evaluată la 47.494.933,92 RON de la data producerii prejudiciului până la plata efectivă a acestuia; 3) o despăgubire de 5.000.000 RON pentru repararea prejudiciului moral suferit de societate prin întreruperea nelegală a activităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 278 din data de 31 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins cererea formulată de reclamanta Prio Biocombustibil S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Comisia regională pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, reţinând caracterul prescris al dreptului la acţiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. (denumită anterior Prio Biocombustibil S.R.L.), criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere faptul că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii de chemare în judecată.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2849 din 23 mai 2024)