Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
823 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 930/2018
NCPP: art. 598 lit. d), NCP: art. 6, L. nr. 302/2004: art. 135,
Criticile contestatorului privesc reducerea cuantumului pedepsei pe care o execută, de 19 ani închisoare, recunoscută prin sentinţa penală nr. 18 din 26 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 81/A din 14 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin aplicarea legii penale mai favorabile acestuia şi deducerea din durata pedepsei a zilelor câştigate prin muncă.
Corect, instanţa de fond a calificat cererea condamnatului drept contestaţie la executare, ce se încadrează formal în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., incident „când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei”.
Contestaţia la executare priveşte numai incidentele în legătură cu executarea hotărârii definitive, fără a se putea ajunge la modificarea dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat sub puterea lucrului judecat.
De aceea, acest mijloc procedural poate fi exercitat numai pentru rezolvarea incidentelor ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta.
Astfel, se reţine că schimbarea încadrării juridice a celor şapte infracţiuni aplicate contestatorului de către statul austriac într-o singură infracţiune continuată, solicitată în fond şi în contestaţie, nu este posibilă în această procedură, această problemă juridică fiind stabilită definitiv prin sentinţa penală nr. 18 din 26 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 81/A din 14 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, de autoritate de lucru judecat se bucură şi adaptarea pedepsei rezultante recunoscute de autorităţile judiciare naţionale prin aceeaşi hotărâre, de 19 ani închisoare, în limita maximă admisă de legea penală română.
În ceea ce priveşte cererea de aplicare a art. 6 din C. pen., Înalta Curte constată că după pronunţarea hotărârii a cărei executare se contestă nu a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, pentru a permite instanţei să reconsidere concluzia la care s-a ajuns prin sentinţa penală nr. 18 din 26 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în sensul că pedeapsa de 19 ani închisoare nu depăşeşte maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite de contestator şi să procedeze la o nouă analiză sub acest aspect.
În ceea ce priveşte zilele pe care contestatorul susţine că le-ar fi câştigat prin muncă în cadrul penitenciarului, Înalta Curte reţine că, prin Legea nr. 236/2017, în vigoare din 17 decembrie 2017, a fost modificat subpunctul ii) al alin. (9) al art. 135 din Legea nr. 302/2004, în sensul că, în plus faţă de perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, se scade din pedeapsă şi numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent, împrejurare care ar putea conduce la reducerea pedepsei aplicate contestatorului A.. Însă, din analiza certificatului de la dosarul parchetului, ataşat dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, reiese că A. nu a beneficiat în Austria de amnistie, graţiere sau o altă măsură de clemenţă sau de reducere a pedepsei.
De altfel, cum contestatorul nu precizează locul unde a lucrat, este posibil ca acesta să facă referire la penitenciarul din România în care a fost încarcerat după reconoaşterea hotărârii de condamnare a statului austriac, context în care zilele pe care le-ar fi câştigat prin muncă nu se deduc din pedeapsa închisorii pe calea contestaţiei la executare, ci sunt avute în vedere la eventuala liberare condiţionată a acestuia, în condiţiile stipulate de C. pen.
Faţă de aceste considerente, va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestator A..
Sursa informației: www.scj.ro.
