Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
180 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 229/2020
NCPP: art. 35, art. 51 alin. (6), art. 275 alin. (3), art. 553, art. 598 alin. (2); L. nr. 302/2004: art. 166 alin. (2), alin. (3), alin. (6) lit. a), art. 167 alin. (1)
Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) ale aceluiaşi articol, cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 141/F din 30 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală (definitivă prin decizia penală nr. 261/A din 27 august 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), în temeiul art. 166 alin. (2), alin. (3), alin. (6) lit. a) şi alin. (9) raportat la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi recunoscută hotărârea din 15 martie 2018 (rămasă definitivă la aceeaşi dată), pronunţată de Curtea Coroanei Snaresbrook (Marea Britanie) în cauza T20180055, cu privire la condamnatul A., prin care acestuia i-a fost aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare, dispunându-se punerea în executare a respectivei hotărâri.
S-a hotărât, totodată, transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare, din care s-a dedus perioada deja executată de acesta, începând cu data de 18 ianuarie 2018 până la zi, dispunându-se emiterea mandatului de executare la data rămânerii definitive a sentinţei.
Împotriva executării acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul A. care, atât în cuprinsul cererii scrise cu care a învestit organul judiciar, cât şi în şedinţa de judecată din 16 martie 2020, la care a participat prin videoconferinţă, a precizat că motivul de contestaţie la executare este reprezentat de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi că solicită reducerea pedepsei în a cărei executare se află cu o perioadă de 9 luni, care ar reprezenta un beneficiu acordat de statul de condamnare ca urmare a transferării sale în România.
Deşi cererea cu care a fost învestită instanţa se referă la o sentinţă penală prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare dată de autorităţile judiciare din Marea Britanie, Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 166 alin. (16) teza I din Legea nr. 302/2004 care stabilesc competenţa în favoarea curţii de apel care a pronunţat respectiva sentinţă penală, având în vedere că sesizarea nu vizează o solicitare oficială a statului emitent de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act judiciar, transmise ulterior transferării, prin care persoanei condamnate să i se fi acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, astfel cum impune textul de lege, ci demersul aparţine contestatorului, care a solicitat reducerea cu 9 luni a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată în străinătate şi în a cărei executare se află, invocând, în acest sens, un beneficiu ce i-ar fi fost acordat de statul de condamnare ulterior transferării, deci o cauză de micşorare a pedepsei intervenită pe parcursul executării acesteia, împrejurare care atrage incidenţa cazului de contestaţie la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi nu a celui de la lit. c) a aceluiaşi articol.
În plus, se impune a se sublinia că, aşa cum s-a menţionat în considerentele deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 05 noiembrie 2010, care îşi găseşte în continuare aplicarea, competenţa exclusivă a curţii de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în C. proc. pen.
Or, aşa cum s-a arătat anterior, în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că soluţionarea contestaţiei la executare revine în competenţa instanţei de executare ori celei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Totodată, se constată că, faţă de natura infracţiunilor pentru care a fost condamnat contestatorul (furt calificat şi tentativă la furt calificat), instanţa de executare este, conform art. 553 C. proc. pen. raportat la art. 35 C. proc. pen., judecătoria.
Aşadar, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, la faptul că, la data formulării cererii, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Giurgiu, precum şi la aspectele statuate prin decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate), competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare exercitată de acesta revine Judecătoriei Giurgiu, care a şi fost sesizată iniţial, iar nu Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Giurgiu, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
