Furt calificat şi tentativă la furt calificat. Transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei (NCPP, L. nr. 302/2004)

25 nov. 2020
Vizualizari: 480
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 229/2020

NCPP: art. 35, art. 51 alin. (6), art. 275 alin. (3), art. 553, art. 598 alin. (2); L. nr. 302/2004: art. 166 alin. (2), alin. (3), alin. (6) lit. a), art. 167 alin. (1)

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) ale aceluiași articol, cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 141/F din 30 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală (definitivă prin decizia penală nr. 261/A din 27 august 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), în temeiul art. 166 alin. (2), alin. (3), alin. (6) lit. a) și alin. (9) raportat la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și recunoscută hotărârea din 15 martie 2018 (rămasă definitivă la aceeași dată), pronunțată de Curtea Coroanei Snaresbrook (Marea Britanie) în cauza T20180055, cu privire la condamnatul A., prin care acestuia i-a fost aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare, dispunându-se punerea în executare a respectivei hotărâri.

S-a hotărât, totodată, transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare, din care s-a dedus perioada deja executată de acesta, începând cu data de 18 ianuarie 2018 până la zi, dispunându-se emiterea mandatului de executare la data rămânerii definitive a sentinței.

Împotriva executării acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul A. care, atât în cuprinsul cererii scrise cu care a învestit organul judiciar, cât și în ședința de judecată din 16 martie 2020, la care a participat prin videoconferință, a precizat că motivul de contestație la executare este reprezentat de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și că solicită reducerea pedepsei în a cărei executare se află cu o perioadă de 9 luni, care ar reprezenta un beneficiu acordat de statul de condamnare ca urmare a transferării sale în România.

Deși cererea cu care a fost învestită instanța se referă la o sentință penală prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare dată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, Înalta Curte apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (16) teza I din Legea nr. 302/2004 care stabilesc competența în favoarea curții de apel care a pronunțat respectiva sentință penală, având în vedere că sesizarea nu vizează o solicitare oficială a statului emitent de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești sau a unui act judiciar, transmise ulterior transferării, prin care persoanei condamnate să i se fi acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, astfel cum impune textul de lege, ci demersul aparține contestatorului, care a solicitat reducerea cu 9 luni a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată în străinătate și în a cărei executare se află, invocând, în acest sens, un beneficiu ce i-ar fi fost acordat de statul de condamnare ulterior transferării, deci o cauză de micșorare a pedepsei intervenită pe parcursul executării acesteia, împrejurare care atrage incidența cazului de contestație la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și nu a celui de la lit. c) a aceluiași articol.

În plus, se impune a se sublinia că, așa cum s-a menționat în considerentele deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 05 noiembrie 2010, care își găsește în continuare aplicarea, competența exclusivă a curții de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în C. proc. pen.

Or, așa cum s-a arătat anterior, în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că soluționarea contestației la executare revine în competența instanței de executare ori celei în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Totodată, se constată că, față de natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat contestatorul (furt calificat și tentativă la furt calificat), instanța de executare este, conform art. 553 C. proc. pen. raportat la art. 35 C. proc. pen., judecătoria.

Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, la faptul că, la data formulării cererii, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Giurgiu, precum și la aspectele statuate prin decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, în sensul că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate), competența de soluționare a contestației la executare exercitată de acesta revine Judecătoriei Giurgiu, care a și fost sesizată inițial, iar nu Curții de Apel București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Giurgiu, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale
Furt calificat și tentativă la furt calificat. Transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei (NCPP, L. nr. 302/2004) was last modified: noiembrie 25th, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.