Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
80 views
Analizând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
Deşi legea penală ori procesual penală nu oferă o definiţie noţiunii autorităţii de lucru judecat, nu îi identifică natura şi nici regimul juridic, aşa cum o face legea civilă, principiul funcţionează deplin şi în dreptul procesual penal.
Cu toate că autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile penale prin care se soluţionează un raport de drept substanţial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident şi în cazul acelor hotărâri penale prin care se soluţionează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.
În speţă, contestatorul condamnat A. execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată prin Sentinţa nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 5.07.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015).
Din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, persoanei transferabile A. i s-a dedus perioada arestării şi perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.
Prin Sentinţa penală nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A. privind Sentinţa penală nr. 55, pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015.
Au fost recunoscute următoarele acte judiciare emise de autorităţile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv:
1. Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.04.2009 la 16.10.2011;
2. Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2011 -16.04.2012;
3. Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. x/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2012 -16.04.2013.
S-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată condamnatului A., recunoscută şi pusă în executare prin Sentinţa penală nr. 55, pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute prin prezenta sentinţă.
Prin contestaţia la executare dedusă judecăţii în prezenta cauză, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat invocă existenţa unei perioade de deducere a pedepsei detenţiunii pe viaţă (aplicată prin Sentinţa nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013), cu titlu de zile de liberare anticipată, aferente perioadei 16.04.2013 – 16.04.2016, ca urmare a executării pedepsei închisorii pe teritoriul statului italian şi până la transferul său în România, susţinând că nu au fost deduse din durata pedepsei aplicate.
Examinând actele cauzei, Înalta Curte constată că temeiul legal şi motivele prezentei cereri, vizând existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei aplicată contestatorului condamnat A. printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în Italia, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, au mai fost invocate de condamnat, acestea făcând obiectul analizei în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava, soluţionat prin Sentinţa penală nr. 41 din data de 4 mai 2022.
Astfel, Înalta Curte constată că, deşi din considerentele Sentinţei nr. 41 din 4 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, reies cu claritate motivele pentru care i s-a admis contestaţia la executare împotriva Sentinţei penale nr. 55 din 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 şi i s-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, o perioadă de 315 zile, contestatorul condamnat A. a formulat o altă contestaţie la executare, împotriva sentinţei prin care i s-a admis contestaţia la executare, reiterând aceleaşi motive invocate prin cererea soluţionată anterior.
Prin urmare, în măsura în care există o hotărâre definitivă privind aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, se configurează autoritatea de lucru judecat, iar sancţiunea procedurală care intervine este inadmisibilitatea cererii.
Aceasta, întrucât contestatorul condamnat, printr-o astfel de cerere, încearcă exercitarea unui drept epuizat, prin utilizarea din nou a unei căi procesuale deja folosite şi valorificate.
În aceste condiţii, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., „cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări”, Înalta Curte reţine că hotărârea contestată este legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei nr. 60 din data de 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
