Cazuri de interdicţie la concediere – provocări practice

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Articol de Iuliana Negoiță, preluat din cariereonline.ro.

Codul muncii reglementează în art. 60 anumite cazuri în care concedierea salariatului nu poate fi dispusă, din cauza situaţiei speciale în care se află acesta, în scopul protecţiei salariatului respectiv. Orice decizie de concediere emisă cu încălcarea acestor prevederi este lovită de nulitate absolută.

Sursa: shutterstock.com

În acele cazuri, interdicţia concedierii are caracter temporar, angajatorul neavând dreptul să dispună concedierea salariatului până la încetarea situaţiei care a impus protecţia acestuia. Nimic nu se opune însă ca încetarea contractului individual de muncă să intervină de drept, prin acordul părţilor sau prin demisie chiar dacă salariatul se află într-una din situaţiile respective.

De asemenea, concedierea este nelegală şi în cazul în care se întemeiază în mod aparent pe alte motive, însă se dovedeşte că motivul real este unul dintre cele prevăzute la art. 60 Codul muncii.

În practică, cele mai multe probleme le ridică situaţiile de concediere în perioada incapacităţii temporare de muncă, pe durata în care salariata este gravidă sau pe durata efectuării concediului de odihnă.

Concedierea în perioada incapacităţii temporare de muncă

Condiţia stabilită de textul Codului muncii este ca incapacitatea temporară de muncă să fi fost stabilită prin certificat medical conform legii.

Prevederile legale în vigoare referitoare la concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate stabilesc că asiguraţii au obligaţia de a înştiinţa plătitorii de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate privind apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi privind datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zilele declarate nelucrătoare, asiguraţii au obligaţia de a înştiinţa plătitorii de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în prima zi lucrătoare. Pe de altă parte, certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.

În cele mai multe cazuri, salariatul prevăzând luarea măsurii concedierii împotriva sa, intră în concediu medical chiar în ziua emiterii deciziei de concediere. Într-o astfel de ipoteză, întrebarea este dacă, pentru a opera interdicţia, salariatul în cauză trebuie să prezinte un certificat medical sau simpla notificare a angajatorului cu privire la starea de incapacitate temporară de muncă ar fi suficientă. În acest sens, practica a reţinut că, în lipsa unei informări din partea salariatului cu privire la incapacitatea sa de muncă, este legală decizia de concediere emisă anterior eliberării certificatului medical sau chiar în aceeaşi zi.

Citiți continuarea articolului pe Cariere Online.