2.868 views
Titlul Secțiunii a-10-a a Capitolului III al Titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se modifică și va avea următorul cuprins:
„Declararea, stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care nu realizează venituri și nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate”
Art. 180 din Codul fiscal (modificat prin O.U.G. pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal)
În actuala reglementare art. 180 prevede că:
„Art. 180 („Înregistrarea în evidența fiscală a persoanelor fizice care nu realizează venituri”)
(1) Persoanele fizice care nu realizează venituri de natura celor menționate la art. 155 și nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției sau în categoriile de persoane pentru care plata contribuției se suportă din alte surse, datorează, lunar, contribuție de asigurări sociale de sănătate și au obligația să solicite înregistrarea la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data la care se încadrează în această categorie.
(2) Contribuția prevăzută la alin. (1) se calculează prin aplicarea cotei individuale de contribuție asupra bazei de calcul reprezentând valoarea salariului minim brut pe țară și se datorează pe toată perioada în care sunt încadrate în această categorie.
(3) Pentru persoanele fizice prevăzute la alin. (1) care nu au realizat venituri pe o perioadă mai mare de 6 luni și nu au efectuat plata contribuției lunare pentru această perioadă, contribuția datorată pentru luna în care solicită înregistrarea se calculează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 lit. a) asupra bazei de calcul reprezentând valoarea a de 7 ori salariul minim brut pe țară. Dacă perioada în care nu s-au realizat venituri este mai mică de 6 luni și nu s-a efectuat plata contribuției lunare pentru această perioadă, contribuția datorată pentru luna în care solicită înregistrarea se stabilește proporțional cu perioada respectivă”.
Potrivit O.U.G. pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 180 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 180 („Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice care nu realizează venituri”)
(1) Persoanele fizice care nu realizează venituri de natura celor menţionate la art. 155 şi nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art. 154 , datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate astfel:
a) lunar, prin aplicarea cotei de contribuţie prevăzută la art. 156 asupra bazei de calcul reprezentând valoarea salariului de bază minim brut pe ţară, şi au obligaţia să plătească contribuţia de asigurări sociale de sănătate pe o perioadă de cel puțin 12 luni consecutive, începând cu luna în care se depune declaraţia prevăzută la art. 181; sau
b) la data la care accesează serviciile acordate de sistemul public de asigurări sociale de sănătate potrivit legii, prin depunerea declaraţiei prevăzute la art. 181, aplicând cota de contribuţie asupra bazei de calcul reprezentând valoarea a de 7 ori salariul de bază minim brut pe ţară.
(2) Salariul de bază minim brut pe ţară, prevăzut la alin. (1), este salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate”.
Capitolul IV „Contribuţiile asigurărilor pentru şomaj datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj” al Titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”, cuprinzând articolele 184-191, se abrogă.
Capitolul V „Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate” al Titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”, cuprinzând articolele 192-200, se abrogă.
Capitolul VI „Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale” al Titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”, cuprinzând articolele 201-208, se abrogă.
Capitolul VII „Contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare”, cuprinzând articolele 209-215, se abrogă.
După Capitolul VIII al Titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se introduc două noi capitole, Capitolul IX „Contribuția asiguratorie pentru muncă”, cuprinzând articolele 2201– 2207, și Capitolul X „Dispoziții tranzitorii”, cuprinzând articolul 2208, cu următorul cuprins:
Capitolul IX („Contribuția asiguratorie pentru muncă”) din Codul fiscal (modificat prin O.U.G. pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal)
„Art. 2201
Contribuabilii care datorează contribuția asiguratorie pentru muncă
Contribuabilii obligaţi la plata contribuţiei asiguratorie pentru muncă sunt, după caz:
a) persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, pentru cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
b) persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, şi care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
Art. 2202
Categorii de venituri pentru care se datorează contribuția asiguratorie pentru muncă (1) Contribuţia asiguratorie pentru muncă se datorează pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor, definite la art. 76, acordate de către contribuabilii prevăzuţi la art. 2201 lit.a), respectiv realizate de către persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit.b).
(2) Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă şi în cazul în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60.
Art. 2203
Cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă
Cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă este de 2,25%.
Art. 2204
Baza de calcul al contribuţiei asiguratorie pentru muncă
(1) Baza lunară de calcul al contribuţiei asiguratorie pentru muncă o reprezintă suma câştigurilor brute realizate din salarii şi venituri asimilate salariilor, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, care include:
a) veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situaţia personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind salariile de bază sau, după caz, soldele funcţiilor de bază corespunzătoare funcţiilor în care persoanele respective sunt încadrate în ţară, la care se adaugă, după caz, sporurile şi adaosurile care se acordă potrivit legii;
b) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;
c) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
d) remuneraţia administratorilor societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de administraţie;
e) remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
f) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
g) sume reprezentând salarii, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii;
h) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice;
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
i) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori din străinătate, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a angajatorului, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
j) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice;
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
k) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul desfăşurării activităţii, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu entităţi din străinătate, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a entităţii, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă.
(2) Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei asiguratorie pentru muncă sumele prevăzute la art. 142.
Art. 2205
Excepţii specifice contribuţiei asiguratorie pentru muncă
Contribuţia asiguratorie pentru muncă nu se datorează pentru prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Art. 2206
Stabilirea şi plata contribuţiei asiguratorie pentru muncă
(1) Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2201 lit.a) au obligaţia de a calcula contribuţia asiguratorie pentru muncă și de a o plăti la bugetul de stat, într-un cont unic, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se plătesc veniturile, după caz. Persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit.b), efectuează plata contribuției până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, au obligaţia de a calcula contribuţia asiguratorie pentru muncă, precum şi de a o plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(3) Calculul contribuţiei asiguratorie pentru muncă se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 2203 asupra bazei de calcul prevăzută la art. 2204, cu respectarea prevederilor art. 2205.
(4) Din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat, se alocă lunar, până la sfarșitul lunii în curs, o cotă de:
a) 15% se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare;
b) 20% se face venit la Bugetul asigurărilor pentru șomaj;
c) 5% se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale;
d) 40% se face venit la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;
e) 20% se fac venit la bugetul de stat într-un cont distinct.
(5) Aprobarea metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul unic și de stingere a obligațiilor fiscale înregistrate de către aceștia se va stabili prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(6) În cazul în care au fost acordate sume pentru perioade anterioare, reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se utilizează cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă care era în vigoare în acea perioadă. Contribuţia datorată potrivit legii se calculează şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.
Art. 2207
Depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate
(1) Persoanele prevăzute la art. 2201 sunt obligate să declare contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată potrivit prevederilor prezentului capitol, până la termenul de plată prevăzut la art. 2206, prin depunerea declarației prevăzute la art. 147 alin. (1).
(2) În cazul în care au fost acordate sume pentru perioade anterioare, reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, contribuţia asiguratorie pentru muncă datorată potrivit legii se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.
(3) Prevederile art. 147 alin. (4) – (22) sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Capitolul X („Dispoziții tranzitorii”) din Codul fiscal (modificat prin O.U.G. pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal)
Art. 2208
Dispoziții tranzitorii
(1) Pentru veniturile aferente anului fiscal 2017, contribuțiile sociale obligatorii sunt cele în vigoare în perioada căreia îi sunt aferente veniturile.
(2) Prevederile prezentului titlu se vor aplica veniturilor realizate începând cu data de 1 ianuarie 2018.
(3) În cazul în care au fost acordate sume reprezentând salarii/solde sau diferenţe de salarii/solde, pensii sau diferenţe de pensii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se utilizează cotele de contribuţii sociale obligatorii în vigoare în acea perioadă. Contribuţiile sociale obligatorii datorate potrivit legii se calculează, se reţin la data efectuării plăţii, se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.”
Titlul VII („Taxa pe valoarea adăugată”)
Art. 297, alin. (8) din Codul fiscal (modificat prin O.U.G. pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal)
Potrivit O.U.G. pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, la art. 297, după alin. (7) se introduce un alineat nou, alin. (8), cu următorul cuprins:
„(8) Organele fiscale competente au dreptul de a refuza deducerea TVA dacă, după administrarea mijloacelor de probă prevăzute de lege, pot demonstra dincolo de orice îndoială, că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte sau în aval în lanțul de livrări/prestări”.
Titlul VIII („Accize și alte taxe speciale”)
Art. 449 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal (modificat prin O.U.G. pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal)
În actuala reglementare art. 449, alin. (3), lit. b) prevede că:
„(3) Contravențiile prevăzute la alin. (2) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu:
b) confiscarea cisternelor, recipientelor și mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevăzut la lit. i);”.
Potrivit O.U.G. pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, la art. 449, alin. (3), lit. b) se modifică și va avea următorul cuprins:
„b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazuril prevăzute la lit. i) și k);”.
