Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
143 views
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma considerentelor privind localizarea sediului creditorului, respectiv norma de competenţă prevăzută de art. 651 alin. (1) teza a II-a şi, respectiv, cea din art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ.
Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.
Astfel, textul legal expus instituie regula conform căreia competenţa este acordată, succesiv, instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului şi, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.
Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 25 mai 2023 se solicită încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei B., care are domiciliul în Belgia începând din 03 iunie 2021, acesta fiind singurul debitor la care executorul judecătoresc a făcut referire în cererea cu care a învestit instanţa.
De asemenea, în cauză, se constată că sediul creditorului C. este în Luxemburg, potrivit susţinerilor din cererea de încuviinţare a executării silite, aflată la dosarului Judecătoriei Constanţa.
În acest context, devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., care prevăd expres că, în cazul în care nici domiciliul sau, după caz, sediul debitorului şi nici al creditorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Într-o atare situaţie, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare va reveni instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, şi anume, Judecătoria Constanţa, A. având sediul în municipiul Constanţa.
Împrejurarea că creditorul are un reprezentant cu sediul în România este lipsită de relevanţă pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, întrucât sediul reprezentantului nu este un criteriu legal de stabilire a competenţei, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Sursa informației: www.scj.ro.
