Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
93 views
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Raportând consideraţiile teoretice anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, „(1) În toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare”.
Totodată, conform prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, „(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă”.
În cauză, prin Sentinţa penală nr. 24/F din 09 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2023, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, privind persoana solicitată A. şi s-a dispus predarea acesteia autorităţilor judiciare italiene în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 08.11.2022 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Vercelli.
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată.
Întrucât persoana solicitată a consimţit la predarea către autorităţile judiciare italiene emitente ale mandatului european de arestare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în sensul că sentinţa prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare este definitivă.
Relativ la cele ce precedă, se constată că persoana solicitată A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac.
Referitor la susţinerea contestatorului A., în sensul că a formulat calea de atac împotriva dispoziţiei privind arestarea provizorie până la predare, Înalta Curte reţine că arestarea în vederea predării, prevăzută de dispoziţiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, reprezintă, în fapt, o punere în executare a dispoziţiei de admitere a sesizării formulate de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Vercelli pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 08.11.2022. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii cererii privind executarea mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Astfel cum s-a menţionat anterior, dacă persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare italiene emitente ale mandatului european de arestare, sentinţa prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare este definitivă, inclusiv cu privire la măsura preventivă.
Faţă de considerentele anterior expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 24/F din 09 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2023.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
