Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
219 views
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă preşedinţială, pe calea căreia s-a solicitat în principal, stabilirea locuinţei minorului la domiciliul tatălui (reclamantul din cauză), iar în subsidiar, s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorilor.
Astfel, Judecătoria Buzău a apreciat că este competentă instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul în fapt al minorilor la data introducerii cererii, neavând relevanţă faptul că pe rolul Judecătoriei Buzău se află înregistrată cererea având ca obiect „tăgadă paternitate” şi independent de faptul că pe rolul instanţelor se află cauza având ca obiect „desfacere căsătorie”.
De cealaltă parte, Judecătoria Bacău a considerat că este competentă instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa minorilor, iar nu cea în raza căreia locuiau în fapt alături de mamă, întrucât nu a existat acordul tatălui şi nici încuviinţarea instanţei de tutelă cu privire la schimbarea locuinţei acestora.
Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie cererea prin care reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună stabilirea locuinţei minorilor C. şi D. la domiciliul său, în mod provizoriu, până la soluţionarea dosarului nr. x/2022
Astfel, Înalta Curte reţine că Judecătoria Buzău a fost învestită, pe calea ordonanţei preşedinţiale, cu o cerere având ca obiect principal stabilirea locuinţei minorilor, respectiv a copiilor părţilor.
Or, astfel cum reclamantul a arătat în cerere, pe rolul Judecătoriei Buzău este înregistrată sub nr. x/2022 cererea sa având ca obiect „tagadă paternitate”, prin care a solicitat următoarele: să se constate că pârâtul E. nu este tatăl minorilor C. şi D.; să se dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica „tatăl minorului”, respectiv radierea numelui de familie al minorilor, acela de F. din Registrul de stare civilă şi din certificatul de naştere al acestora; să se constate că A. este tatăl minorilor C. şi D.; să se încuviinţeze ca minorii să poarte numele de familie al tatălui, respectiv G.; să se dispună stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul reclamantului A.; să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti în privinţa minorilor în comun; să fie obligată pârâta B. la plata pensiei de întreţinere.
Acţiunea în tăgada paternităţii face parte din categoria acţiunilor privind filiaţia, reglementate de art. 421-440 din C. civ. (Capitolul II Filiaţia, Secţiunea 1 Stabilirea filiaţiei, subsecţiunea 4 Acţiuni privind filiaţia).
Această categorie de cereri – cereri privitoare la stabilirea filiaţiei – are în vedere toate acţiunile prevăzute de C. civ. în materie de filiaţie, cum sunt cele privind contestarea filiaţiei (art. 421 C. civ.), stabilirea maternităţii (art. 422 C. civ.) stabilirea paternităţii (art. 424 C. civ.), tăgada paternităţii (art. 429 C. civ.), etc.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială în materia acestor cereri referitoare la filiaţie, se reţine faptul că aceasta a fost reglementată distinct de legiuitor, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilindu-se că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul său.
Rezultă, aşadar, că în cazul acţiunilor privitoare la stabilirea filiaţiei (în categoria cărora intră şi acţiunea în tăgada paternităţii), competenţa teritorială este alternativă.
Competenţa este alternativă (facultativă) atunci când legiuitorul a stabilit mai multe instanţe egal competente să judece un litigiu. Prin urmare, reclamantul nu este întotdeauna ţinut de respectarea regulii generale în materia competenţei teritoriale, astfel încât să trebuiască să sesizeze instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului.
În ipoteza reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, s-a stabilit o dispoziţie de favoare pentru reclamant, care are posibilitatea să sesizeze, alternativ, instanţa de la domiciliul pârâtului ori cea de la domiciliul său. Astfel, reclamantul, optând între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., a ales să introducă acţiunea în tăgada paternităţii la Judecătoria Buzău, în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul.
Prin încheierea din 16 mai 2023, respectiva instanţă de judecată, verificându-şi din oficiu competenţa, potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect „tăgadă paternitate”.
În raport de competenţa teritorială astfel reglementată în materia acţiunilor privitoare la stabilirea filiaţiei, se constată că respectiva cerere având ca obiect „tăgadă paternitate” înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău cuprinde, printre petitele accesorii, şi petitul privind stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul reclamantului A.. Or, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal. Ca atare asupra fondului acestei cereri accesorii („stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul reclamantului”) se pronunţă instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în tăgada paternităţii.
În logica acestor statuări, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului”, apreciază că respectiva cerere prin care s-a solicitat ordonanţa preşedinţială ce face obiectul dosarului nr. x/2023 se judecă de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în tăgada paternităţii, întrucât aceasta este instanţa care se pronunţă şi asupra unei cereri accesorii referitoare la stabilirea locuinţei minorilor, iar o astfel de cerere reprezintă o acţiune asupra fondului ce trebuie avută în vedere la stabilirea instanţei competente să soluţioneze o cerere de ordonanţă preşedinţială având acelaşi obiect.
Tangenţial, instanţa observă că tot pe rolul Judecătoriei Buzău este înregistrată şi cererea având ca obiect „desfacere căsătorie” formulată de B. în contradictoriu cu E. (dosar nr. x/2021).
Prin urmare, dând eficienţă acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport de norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să judece cererea de ordonanţă preşedinţială este Judecătoria Buzău, învestită deja cu soluţionarea acţiunii în tăgada paternităţii, această acţiune şi accesoriile sale (să se dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica „tatăl minorului”, respectiv radierea numelui de familie al minorilor, acela de F. din Registrul de stare civilă şi din certificatul de naştere al acestora; să se constate că A. este tatăl minorilor C. şi D.; să se încuviinţeze ca minorii să poarte numele de familie al tatălui, respectiv G.; să se dispună stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul reclamantului A.; să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti în privinţa minorilor în comun; să fie obligată pârâta B. la plata pensiei de întreţinere) reprezentând fondul dreptului dedus judecăţii.
Astfel, constatând că instanţa competentă teritorial să soluţioneze ordonanţa preşedinţială pendinte este Judecătoria Buzău, în temeiul art. 135 C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Sursa informației: www.scj.ro.
