Sent. civ. nr. 394/2023 a C. Ap. București privind anularea art. 102 alin. (1) din anexa nr. 1 la H.G. nr. 140/2018 și a art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 la OMS/OPCNAS nr. 397/836/2018

Sent. civ. a C. Constanța	Actul normativ	Sumar
Sentința civilă nr. 394/2023 a Curţii de Apel București – Secţia de contencios administrativ şi fiscal (M. Of. nr. 954 din 24 septembrie 2024)	Art. 102 alin. (1) din anexa nr. 1 la H.G. nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019 Art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 la OMS/OPCNAS nr. 397/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a H.G. nr. 140/2018	Anularea art. art. 102 alin. (1) din anexa nr. 1 la H.G. nr. 140/2018 și a art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 la OMS/OPCNAS nr. 397/836/2018.

 

În M. Of. nr. 954 din data de 24 septembrie 2024 s-a publicat sentința civilă nr. 394/2023 a Curţii de Apel București, secția de contencios administrativ şi fiscal privind acţiunea în contencios administrativ şi fiscal și având ca obiect „anulare act administrativ cu caracter normativ”.

Redăm, în continuare, dispozițiile relevante din sentință.

Obiectul acțiunii

Anularea art. 102 alin. (1) din anexa (Contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-1019, din 21.03.2018) nr. 1 la H.G. nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019

Anularea art. 8 alin. (1) din anexa (Contract de furnizare de servicii medicale spitaliceşti) nr. 26 la OMS/OPCNAS nr. 397/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a H.G. nr. 140/2018

Dispoziții relavante

În cauza de faţă, reclamanţii au atacat în anulare:

– art. 102 alin. (1) din anexa – contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-1019 la Hotărârea Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019: „Nerespectarea oricăreia dintre obligaţiile unităţilor sanitare cu paturi prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a), lit. d)-i), k)-m), n), o)-s), t)-x), lit. aa), lit. ab) şi ac) atrage aplicarea unor sancţiuni pentru luna în care s-au înregistrat aceste situaţii, după cum urmează: a) la prima constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract aferentă lunii respective; b) la a doua constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract lunară; c) la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de contract lunară.”;

– art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 (Contract de furnizare de servicii medicale spitaliceşti) la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 387/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019: „Nerespectarea oricăreia dintre obligaţiile unităţilor sanitare cu paturi prevăzute la art. 6 lit. a) pct. 1 şi 2, lit. d)-i), k)-m), n), o)-s), t)-x), lit. aa) pct. 1 şi pct. 2, lit. ab) şi ac) atrage aplicarea unor sancţiuni pentru luna în care s-au înregistrat aceste situaţii, după cum urmează: a) la prima constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract aferentă lunii respective; b) la a doua constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract lunară; c) la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de contract lunară.”;

– Protocolul terapeutic „DCI: Combinaţie Naproxenum + Esomeprazolum” din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui CNAS nr. 1.###/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008;

– Protocolul terapeutic „DCI: Ondasetronum, Granisetronum” din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui CNAS nr. 1.###/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.

(…)

Cererea de chemare în judecată este fondată în parte. (…)

Se observă astfel că în reglementarea amintită un număr semnificativ de conduite ale furnizorilor de servicii medicale sunt susceptibile, în caz de încălcare a obligaţiilor ce le revin, de a fi sancţionate cu aceleaşi trei măsuri, anume: la prima constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract aferentă lunii respective; la a doua constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract lunară; la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de contract lunară.

La o primă lectură a normei juridice de la art. 102 alin. (1) reiese un anumit nivel de dozare a ceea ce reglementarea însăşi indică a fi o sancţiune, anume o aplicare etapizată a măsurilor respective în funcţie de caracterul unic sau repetitiv al încălcării obligaţiilor contractuale.

Cu toate acestea, proporţionalitatea amintită se adresează doar conduitelor ilicite cu caracter repetitiv, în sensul că o abatere unică va fi sancţionată cu o penalitate mai mică, iar o abatere cu caracter repetat va atrage sancţiuni pecuniare mai semnificative.

Totuşi, proporţionalitatea reglementării nu reiese a fi fost respectată şi din perspectiva obligaţiilor privite individual, în sensul că un număr semnificativ de obligaţii incumbând furnizorului de servicii medicale sunt susceptibile de aplicarea aceleiaşi sancţiuni indiferent de efectul lor specific.

Astfel, spre exemplificare, va fi aplicată sancţiunea de 0,5% indiferent dacă programul de lucru convenit nu a fost respectat de furnizorul de servicii medicale pentru o oră sau pentru mai multe zile ori chiar pentru întreaga lună, respectiv indiferent dacă nerespectarea unui protocol terapeutic a intervenit într-una sau mai multe situaţii punctuale ori reprezintă o practică generalizată la nivelul acelui furnizor de servicii medicale; de asemenea, va fi aplicată sancţiunea de 0,5% atât furnizorului de servicii medicale care nu monitorizează gradul de satisfacţie al asiguraţilor prin realizarea de sondaje de opinie în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale furnizate asiguraţilor conform unui chestionar standard, prevăzut în norme, cât şi celui care nu respectă dreptul asiguratului la libera alegere a medicului ori a furnizorului ori nu respectă protocoalele terapeutice.

Curtea observă că legiuitorul nu a fost preocupat de a realiza o veritabilă ierarhizare a nivelului de risc asociat nerespectării fiecărei obligaţii impuse furnizorului de servicii, dar nici în cadrul aceleiaşi obligaţii susceptibile de modalităţi diverse de încălcare sau susceptibile de a produce efecte mai extinse ori mai restrânse din punct de vedere pecuniar sau temporal.

(…)

Într-adevăr, modul în care sunt reglementate de art. 102 din anexa la H.G. nr. 140/2018 sancţiunile asociate nerespectării de către furnizorii de servicii medicale a obligaţiilor ce le revin se bucură într-o măsură semnificativă de beneficiul marjei de apreciere al autorităţii publice.

Totuşi, respectiva marjă de apreciere nu este absolută, ci aceasta nu poate fi exercitată cu exces de putere, îndeosebi atunci când determină încălcarea unor drepturi şi libertăţi.

În acest din urmă sens, Curtea subliniază că sancţiunile ce apar a fi excesive în contextul aplicării lor la o situaţie de fapt specifică în raport cu alte situaţii de fapt văzute de legiuitor ca fiind echivalente nu mai pot fi argumentate prin prisma oportunităţii sau a marjei de apreciere de care se bucură autoritatea publică emitentă, deoarece intervine o afectare a unui drept, aşa cum este dreptul de proprietate.

(…) faptul că un medic nu îşi însuşeşte la nivel individual conţinutul unui protocol terapeutic nu constituie un argument valid spre a reţine caracterul nelegal al normelor în discuţie, după cum nici argumentarea prin prisma principiilor generale pretinse a reieşi din Legea nr. 95/2006, întrucât nu există un drept absolut al asiguratului, care să fie consacrat de legea respectivă, de a beneficia de orice tratament medical, ci doar în condiţiile reieşite din ansamblul cadrului normativ incident. În caz contrar, ar fi inutil ansamblul reglementărilor care detaliază condiţiile în care poate interveni decontarea din FNUASS, din moment ce asiguratul ar putea să beneficieze de o astfel de decontare pentru orice medicament în funcţie de situaţia sa medicală personală, la simpla apreciere a unui medic prescriptor.

În concluzie, ansamblul criticilor reclamanţilor prin care se absolutizează rolul medicului în actul medical şi dreptul asiguratului de a beneficia de o decontare necondiţionată a oricărui tratament prescris neagă însăşi esenţa Legii nr. 95/2006 şi a cadrului normativ subsecvent acesteia, respectiv faptul că decontările de FNUASS sunt supuse unor multiple condiţionări.