Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
154 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 79/2019
Critica pe care Ministerul Public o aduce hotărârii instanţei de fond se referă strict la cuantumul pedepsei aplicate persoanei condamnate de autorităţile judiciare germane, precum şi la modalitatea în care s-a făcut deducerea perioadei de arest preventiv.
Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că potrivit sentinţei penale nr. Ls 1025 Js 8763/13 pronunţată de Judecătoria Idar – Oberstein la data de 28 noiembrie 2013, rămasă definitivă la data de 8 martie 2014, A. a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 2 ani închisoare. Din conţinutul mandatului european de arestare a rezultat că perioada care a rămas de executat este de 1 an 10 luni şi 26 de zile.
Curtea de Apel, prin sentinţa apelată, a recunoscut pedeapsa de 697 de zile din care a scăzut perioada de 34 de zile ca fiind deja executate în arest preventiv.
Ministerul Public a apreciat că prima instanţa ar fi făcut o dublă deducere din pedeapsa totală de executat, a duratei arestului preventiv.
Înalta Curte constată critica întemeiată, întrucât din actele dosarului, dar şi din hotărârea atacată, nu rezultă cu claritate pedeapsa care se recunoaşte, perioada care trebuie dedusă, precum şi pedeapsa care urmează a fi executată. Astfel, conform hotărârii atacate din pedeapsa de executat de 2 ani, conform mandatului european de arestare, urmează a se executa 1 an, 10 luni şi 26 zile, adică 425 zile, în condiţiile în care din cele 697 zile, pedeapsa recunoscută, curtea a dispus deducerea doar a 34 zile, astfel că apar diferenţe majore privind durata pedepsei care se recunoaşte.
În aceste condiţii, Înalta Curte urmează a fi admisă contestaţia, desfiinţată sentinţa penală contestată şi trimisă cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
În rejudecare, curtea va trebui să clarifice aspectele privitoare la durata totală a pedepsei la care a fost condamnat intimatul-persoană solicitată A., respectiv durata pedepsei de executat totală după transformarea în zile, durata considerată ca executată din pedeapsă pe baza arestului preventiv din Germania, restul pedepsei ce urmează a fi executat în România prin transformarea în zile, sens în care va efectua adresă către autorităţile judiciare germane pentru clarificarea acestor aspecte.
Instanţa de apel nu poate să dea o hotărâre în acest sens, hotărâre care ar echivala cu soluţionarea pentru prima dată a acestor aspecte juridice, întrucât ar răpi persoanei solicitate dublul grad de jurisdicţie, drept recunoscut prin Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Principiul disponibilităţii în calea de atac a apelului presupune analizarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii instanţei de fond în limitele motivelor de apel invocate, adică ale criticilor aduse de apelant.
O interpretare per a contrario ar fi contrară spiritului legii în a impune instanţei ierarhic superioare să judece direct în apel o cauză, iar nu să exercite, în primul rând, un control judiciar al hotărârii.
Drept urmare, se impune desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru a o soluţiona cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite părţilor şi prin clarificarea tuturor aspectelor de care depinde completa şi legala soluţionare a acesteia.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 3/F din data de 10 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, va desfiinţa sentinţa penală contestată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-persoană solicitată A., în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
