Respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite părţilor. Împunerea desfiinţării sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru a o soluţiona (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 79/2019

Critica pe care Ministerul Public o aduce hotărârii instanței de fond se referă strict la cuantumul pedepsei aplicate persoanei condamnate de autoritățile judiciare germane, precum și la modalitatea în care s-a făcut deducerea perioadei de arest preventiv.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că potrivit sentinței penale nr. Ls 1025 Js 8763/13 pronunțată de Judecătoria Idar – Oberstein la data de 28 noiembrie 2013, rămasă definitivă la data de 8 martie 2014, A. a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 2 ani închisoare. Din conținutul mandatului european de arestare a rezultat că perioada care a rămas de executat este de 1 an 10 luni și 26 de zile.

Curtea de Apel, prin sentința apelată, a recunoscut pedeapsa de 697 de zile din care a scăzut perioada de 34 de zile ca fiind deja executate în arest preventiv.

Ministerul Public a apreciat că prima instanța ar fi făcut o dublă deducere din pedeapsa totală de executat, a duratei arestului preventiv.

Înalta Curte constată critica întemeiată, întrucât din actele dosarului, dar și din hotărârea atacată, nu rezultă cu claritate pedeapsa care se recunoaște, perioada care trebuie dedusă, precum și pedeapsa care urmează a fi executată. Astfel, conform hotărârii atacate din pedeapsa de executat de 2 ani, conform mandatului european de arestare, urmează a se executa 1 an, 10 luni și 26 zile, adică 425 zile, în condițiile în care din cele 697 zile, pedeapsa recunoscută, curtea a dispus deducerea doar a 34 zile, astfel că apar diferențe majore privind durata pedepsei care se recunoaște.

În aceste condiții, Înalta Curte urmează a fi admisă contestația, desființată sentința penală contestată și trimisă cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

În rejudecare, curtea va trebui să clarifice aspectele privitoare la durata totală a pedepsei la care a fost condamnat intimatul-persoană solicitată A., respectiv durata pedepsei de executat totală după transformarea în zile, durata considerată ca executată din pedeapsă pe baza arestului preventiv din Germania, restul pedepsei ce urmează a fi executat în România prin transformarea în zile, sens în care va efectua adresă către autoritățile judiciare germane pentru clarificarea acestor aspecte.

Instanța de apel nu poate să dea o hotărâre în acest sens, hotărâre care ar echivala cu soluționarea pentru prima dată a acestor aspecte juridice, întrucât ar răpi persoanei solicitate dublul grad de jurisdicție, drept recunoscut prin Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Principiul disponibilității în calea de atac a apelului presupune analizarea legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond în limitele motivelor de apel invocate, adică ale criticilor aduse de apelant.

O interpretare per a contrario ar fi contrară spiritului legii în a impune instanței ierarhic superioare să judece direct în apel o cauză, iar nu să exercite, în primul rând, un control judiciar al hotărârii.

Drept urmare, se impune desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru a o soluționa cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite părților și prin clarificarea tuturor aspectelor de care depinde completa și legala soluționare a acesteia.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 3/F din data de 10 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală, va desființa sentința penală contestată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

Cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-persoană solicitată A., în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.