Schemele de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 (O.U.G. nr. 3/2015)

Cap. V: „Plata redistributivă”

Potrivit art. 14, plata redistributivă reprezintă o plată anuală destinată fermierilor care au dreptul la plata unică pe suprafață și se acordă gradual pentru primele 30 de ha ale exploatației agricole, indiferent de suprafața acesteia.

Art. 15 are următorul conținut:

„(1) Pentru finanțarea plății redistributive se utilizează un procent minim de 5% din plafonul național anual prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013.

(2) Cuantumul plății redistributive și intervalele de suprafață pentru care se acordă această plată se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului”.

Conform art. 16, nu beneficiază de plata redistributivă fermierii care și-au fragmentat exploatațiile după 18 octombrie 2011 doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă și nici fermierii ale căror exploatații sunt rezultatul fragmentării respective.

Cap. VI: „Plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu”

Art. 17 prevede următoarele:

„(1) Fermierii care au dreptul la plata unică pe suprafață aplică în mod obligatoriu pe toate hectarele lor eligibile următoarele practici agricole benefice pentru climă și mediu:

a) diversificarea culturilor;

b) menținerea pajiștilor permanente existente;

c) prezența unei zone de interes ecologic pe suprafața agricolă.

(2) Plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, denumită în continuare plata pentru înverzire, se acordă fermierilor care aplică practicile prevăzute la alin. (1) în funcție de specificul exploatației și/sau de structura culturilor.

(3) Fermierii care practică sistemul de agricultură ecologică și dețin un document justificativ emis de un organism de inspecție și certificare aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul (CE) 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2.092/91 beneficiază implicit de plata prevăzută la alin. (1) pentru suprafețele în conversie sau certificate ale exploatației, utilizate pentru producția ecologică.

(4) Fermierii care au întreaga exploatație ocupată cu culturi permanente beneficiază implicit de plata prevăzută la alin. (1).

(5) Fermierii ale căror exploatații se află integral sau parțial în zone care fac obiectul Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, au dreptul la plata menționată în prezentul capitol, cu condiția să aplice practicile menționate în prezentul capitol, în măsura în care practicile respective sunt compatibile, în exploatația în cauză, cu obiectivele actelor normative menționate.

(6) În vederea finanțării plății pentru înverzire se utilizează 30% din plafonul național anual prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013.

(7) Cuantumul plății pentru înverzire pe hectarul eligibil se calculează anual prin împărțirea plafonului stabilit potrivit prevederilor alin. (6) la numărul total de hectare eligibile”.

Art. 18 are următorul conținut:

„(1) În sensul art. 17 alin. (1), diversificarea culturilor constă în existența mai multor culturi pe terenul arabil, în funcție de suprafață, după cum urmează:

a) cel puțin două culturi diferite pe suprafețele cuprinse între 10 ha și 30 ha, iar cultura preponderentă să acopere maximum 75% din terenul arabil;

b) cel puțin trei culturi diferite pe suprafețele de peste 30 ha, iar cultura preponderentă să acopere maximum 75% din terenul arabil, respectiv două culturi preponderente să acopere împreună maximum 95% din terenul arabil;

c) prin excepție de la prevederile lit. a) și b) în cazul în care suprafața de teren arabil este cultivată în proporție de peste 75% cu iarbă ori cu alte plante erbacee sau este pârloagă, cultura preponderentă de pe restul suprafeței arabile trebuie să ocupe maximum 75% din terenul arabil rămas.

(2) În sensul alin. (1) sunt asimilate următoarele:

a) o cultură a oricăruia dintre genurile definite în clasificarea botanică a culturilor;

b) un teren lăsat pârloagă;

c) iarba sau alte plante furajere erbacee;

d) culturile de toamnă și cele de primăvară sunt considerate culturi distincte, chiar dacă aparțin aceluiași gen.

(3) Sunt exceptate de la diversificarea culturilor exploatațiile, în cazul în care:

a) întreaga suprafață este acoperită cu culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de producție;

b) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee, este teren lăsat pârloagă sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări, cu condiția ca suprafața arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să fie de maximum 30 ha;

c) peste 75% din suprafața agricolă eligibilă este pajiște permanentă, este utilizată pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee ori pentru culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări, cu condiția ca suprafața arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să fie de maximum 30 ha;

d) peste 50% din suprafața arabilă declarată în anul de cerere curent nu a fost declarată de fermier în cererea sa unică de plată din anul anterior și în cazul în care, pe baza unei comparații geospațiale a parcelelor solicitate în cererea unică de plată din anul curent, se constată că întregul teren arabil este cultivat cu o cultură diferită față de cea din anul calendaristic anterior”.

Potrivit art. 19, în sensul art. 17 alin. (1), menținerea pajiștilor permanente existente implică:

a) interdicția de a converti/ara suprafețele de pajiști permanente situate în ariile naturale protejate desemnate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare;

b) proporția dintre suprafața totală cu pajiști permanente și suprafața agricolă totală declarate la APIA nu trebuie să scadă cu mai mult de 5% față de proporția de referință stabilită în anul 2015;

c) în cazul în care proporția de referință a scăzut cu peste 5% la nivel național, se instituie obligații la nivel de exploatație de a reconverti terenul în pajiști permanente pentru acei fermieri care au la dispoziție teren care a fost convertit din teren cu pajiști permanente în teren pentru alte utilizări într-o perioadă din trecut, așa cum este prevăzut în art. 44 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de modificare a anexei X la regulamentul menționat, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 639/2014. Această prevedere nu se aplică în cazul în care scăderea cu peste 5% provine din împădurire, cu condiția ca împădurirea să fie compatibilă cu mediul și să nu includă plantațiile de specii forestiere cu ciclu de producție scurt, de brazi de Crăciun sau de arbori cu creștere rapidă pentru producția de energie.

Art. 20 prevede următoarele:

„(1) În sensul art. 17 alin. (1), fermierii în ale căror exploatații terenul arabil este mai mare de 15 ha se asigură că, începând cu anul de cerere 2015, minimum 5% din terenul arabil declarat includ una sau mai multe dintre zonele de interes ecologic de mai jos:

a) terase;

b) elemente de peisaj – garduri vii/fâșii împădurite; arbori izolați, arbori în grup/pâlcuri arbustive din zona de câmpie sau arbori în aliniament; margini de câmp; iazuri; rigole;

c) zone tampon situate pe marginea apelor curgătoare sau stătătoare;

d) zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție;

e) terenuri agricole împădurite;

f) zone cu strat vegetal;

g) zone cu culturi fixat oare de azot.

(2) Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) sunt situate pe terenul arabil al exploatației, cu excepția celor prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) care sunt situate pe terenul agricol al exploatației. Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) pot fi adiacente terenului arabil al exploatației declarat de fermier.

(3) Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) sunt situate pe terenul pentru care fermierul face dovada utilizării legale.

(4) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică exploatațiilor în următoarele situații:

a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări, cu condiția ca suprafața arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să fie de maximum 30 ha;

b) peste 75% din suprafața agricolă eligibilă este pajiște permanentă, este utilizată pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee sau este cultivată cu culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări, cu condiția ca suprafața arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să fie de maximum 30 ha”.

Conform art. 21, cuantumul plății pentru înverzire se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.

Cap. VII: „Schema pentru tinerii fermieri”

Art. 22 prevede următoarele:

„(1) Schema pentru tinerii fermieri presupune acordarea unei plăți anuale tinerilor fermieri care au dreptul la plata unică pe suprafață și se încadrează în prevederile art. 7 alin. (1).

(2) În sensul prezentului articol, tineri fermieri înseamnă acele persoane fizice care:

a) se stabilesc pentru prima dată într-o exploatație agricolă drept conducători șefi ai exploatației sau care s-au stabilit deja în unul dintre cei cinci ani anteriori primei depuneri a unei cereri în cadrul schemei de plată unică pe suprafață; și

b) au cel mult vârsta de 40 de ani în anul depunerii cererii menționate la lit. a).

(3) Plata pentru tinerii fermieri se acordă fiecărui fermier pentru o perioadă de maximum cinci ani. Din perioada respectivă se scade numărul de ani care au trecut între instalarea prevăzută la alin. (2) lit. a) și prima depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri.

(4) Persoanele juridice solicitante ale plății unice pe suprafață, indiferent de forma de organizare a acestora, primesc plata în cadrul schemei pentru tinerii fermieri dacă respectă următoarele condiții:

a) sunt controlate efectiv din punctul de vedere al deciziilor de gestionare, al beneficiilor și al riscurilor financiare de cel puțin un tânăr fermier, în primul an când persoana juridică depune cererea unică de plată în cadrul schemei pentru tinerii fermieri, așa cum este prevăzut în cap. 4 din Regulamentul (UE) nr. 639/2014;

b) tânărul fermier respectă condițiile prevăzute la alin. (2).

(5) Plata pentru tinerii fermieri este acordată unei persoane juridice doar atât timp cât cel puțin una dintre persoanele fizice care au exercitat controlul asupra persoanei juridice în primul an în care a depus cererea de plată în cadrul schemei, menține controlul efectiv, în condițiile alin. (4)”.

Art. 23 are următorul conținut:

„(1) În vederea finanțării plății pentru tinerii fermieri se utilizează maximum 2% din plafonul național anual prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013.

(2) Cuantumul plății pe hectar este de 25% din cuantumul pe hectar al plății unice pe suprafață, calculat potrivit prevederilor art. 11 alin. (2), și se acordă pentru maximum 60 ha eligibile, declarate de fermier.

(3) Cuantumul plății pentru tinerii fermieri se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului”.

Cap. VIII: „Sprijinul cuplat”

Art. 24 prevede următoarele:

„(1) Sprijinul cuplat se poate acorda sectoarelor și producțiilor prevăzute la art. 52 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013, considerate importante din motive economice, sociale și de mediu și care sunt afectate de anumite dificultăți.

(2) Pentru a beneficia de sprijinul cuplat prevăzut al art. 1 alin. (2) lit. e), fermierii trebuie să respecte prevederile art. 6-8 și condițiile specifice aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(3) Pentru culturile sau plantațiile care se înființează începând cu anul 2016, fermierii trebuie să facă dovada că utilizează sămânță și material săditor certificate oficial potrivit prevederilor Legii nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității, comercializarea semințelor și a materialului săditor, precum și testarea și înregistrarea soiurilor de plante, republicată, cu excepția fermierilor participanți la schema simplificată pentru micii fermieri”.

Art. 25 are următorul conținut:

„(1) Plafonul alocat și cuantumul plății pe unitatea de măsură, sectoarele și producțiile la care se face referire la art. 24 alin. (1), culturile, suprafețele, speciile și efectivele de animale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea prevederilor titlului IV cap. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013.

(2) În vederea finanțării sprijinului cuplat se utilizează maximum 15% din plafonul național anual prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013, din care cel puțin 2% este utilizat pentru a sprijini producția de culturi proteice.

(3) Decizia referitoare la modalitatea de aplicare a sprijinului cuplat poate fi revizuită până la 1 august 2016, în sensul prevăzut la art. 53 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013, cu aplicabilitate în anul 2017”.