8.878 views
Cap. V: „Plata redistributivă”
Potrivit art. 14, plata redistributivă reprezintă o plată anuală destinată fermierilor care au dreptul la plata unică pe suprafaţă şi se acordă gradual pentru primele 30 de ha ale exploataţiei agricole, indiferent de suprafaţa acesteia.
Art. 15 are următorul conținut:
„(1) Pentru finanţarea plăţii redistributive se utilizează un procent minim de 5% din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013.
(2) Cuantumul plăţii redistributive şi intervalele de suprafaţă pentru care se acordă această plată se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului”.
Conform art. 16, nu beneficiază de plata redistributivă fermierii care şi-au fragmentat exploataţiile după 18 octombrie 2011 doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă şi nici fermierii ale căror exploataţii sunt rezultatul fragmentării respective.
Cap. VI: „Plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu”
Art. 17 prevede următoarele:
„(1) Fermierii care au dreptul la plata unică pe suprafaţă aplică în mod obligatoriu pe toate hectarele lor eligibile următoarele practici agricole benefice pentru climă şi mediu:
a) diversificarea culturilor;
b) menţinerea pajiştilor permanente existente;
c) prezenţa unei zone de interes ecologic pe suprafaţa agricolă.
(2) Plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, denumită în continuare plata pentru înverzire, se acordă fermierilor care aplică practicile prevăzute la alin. (1) în funcţie de specificul exploataţiei şi/sau de structura culturilor.
(3) Fermierii care practică sistemul de agricultură ecologică şi deţin un document justificativ emis de un organism de inspecţie şi certificare aprobat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul (CE) 834/2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2.092/91 beneficiază implicit de plata prevăzută la alin. (1) pentru suprafeţele în conversie sau certificate ale exploataţiei, utilizate pentru producţia ecologică.
(4) Fermierii care au întreaga exploataţie ocupată cu culturi permanente beneficiază implicit de plata prevăzută la alin. (1).
(5) Fermierii ale căror exploataţii se află integral sau parţial în zone care fac obiectul Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, au dreptul la plata menţionată în prezentul capitol, cu condiţia să aplice practicile menţionate în prezentul capitol, în măsura în care practicile respective sunt compatibile, în exploataţia în cauză, cu obiectivele actelor normative menţionate.
(6) În vederea finanţării plăţii pentru înverzire se utilizează 30% din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013.
(7) Cuantumul plăţii pentru înverzire pe hectarul eligibil se calculează anual prin împărţirea plafonului stabilit potrivit prevederilor alin. (6) la numărul total de hectare eligibile”.
Art. 18 are următorul conținut:
„(1) În sensul art. 17 alin. (1), diversificarea culturilor constă în existenţa mai multor culturi pe terenul arabil, în funcţie de suprafaţă, după cum urmează:
a) cel puţin două culturi diferite pe suprafeţele cuprinse între 10 ha şi 30 ha, iar cultura preponderentă să acopere maximum 75% din terenul arabil;
b) cel puţin trei culturi diferite pe suprafeţele de peste 30 ha, iar cultura preponderentă să acopere maximum 75% din terenul arabil, respectiv două culturi preponderente să acopere împreună maximum 95% din terenul arabil;
c) prin excepţie de la prevederile lit. a) şi b) în cazul în care suprafaţa de teren arabil este cultivată în proporţie de peste 75% cu iarbă ori cu alte plante erbacee sau este pârloagă, cultura preponderentă de pe restul suprafeţei arabile trebuie să ocupe maximum 75% din terenul arabil rămas.
(2) În sensul alin. (1) sunt asimilate următoarele:
a) o cultură a oricăruia dintre genurile definite în clasificarea botanică a culturilor;
b) un teren lăsat pârloagă;
c) iarba sau alte plante furajere erbacee;
d) culturile de toamnă şi cele de primăvară sunt considerate culturi distincte, chiar dacă aparţin aceluiaşi gen.
(3) Sunt exceptate de la diversificarea culturilor exploataţiile, în cazul în care:
a) întreaga suprafaţă este acoperită cu culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de producţie;
b) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau alte furaje erbacee, este teren lăsat pârloagă sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări, cu condiţia ca suprafaţa arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să fie de maximum 30 ha;
c) peste 75% din suprafaţa agricolă eligibilă este pajişte permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau alte furaje erbacee ori pentru culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări, cu condiţia ca suprafaţa arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să fie de maximum 30 ha;
d) peste 50% din suprafaţa arabilă declarată în anul de cerere curent nu a fost declarată de fermier în cererea sa unică de plată din anul anterior şi în cazul în care, pe baza unei comparaţii geospaţiale a parcelelor solicitate în cererea unică de plată din anul curent, se constată că întregul teren arabil este cultivat cu o cultură diferită faţă de cea din anul calendaristic anterior”.
Potrivit art. 19, în sensul art. 17 alin. (1), menţinerea pajiştilor permanente existente implică:
a) interdicţia de a converti/ara suprafeţele de pajişti permanente situate în ariile naturale protejate desemnate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
b) proporţia dintre suprafaţa totală cu pajişti permanente şi suprafaţa agricolă totală declarate la APIA nu trebuie să scadă cu mai mult de 5% faţă de proporţia de referinţă stabilită în anul 2015;
c) în cazul în care proporţia de referinţă a scăzut cu peste 5% la nivel naţional, se instituie obligaţii la nivel de exploataţie de a reconverti terenul în pajişti permanente pentru acei fermieri care au la dispoziţie teren care a fost convertit din teren cu pajişti permanente în teren pentru alte utilizări într-o perioadă din trecut, aşa cum este prevăzut în art. 44 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 639/2014. Această prevedere nu se aplică în cazul în care scăderea cu peste 5% provine din împădurire, cu condiţia ca împădurirea să fie compatibilă cu mediul şi să nu includă plantaţiile de specii forestiere cu ciclu de producţie scurt, de brazi de Crăciun sau de arbori cu creştere rapidă pentru producţia de energie.
Art. 20 prevede următoarele:
„(1) În sensul art. 17 alin. (1), fermierii în ale căror exploataţii terenul arabil este mai mare de 15 ha se asigură că, începând cu anul de cerere 2015, minimum 5% din terenul arabil declarat includ una sau mai multe dintre zonele de interes ecologic de mai jos:
a) terase;
b) elemente de peisaj – garduri vii/fâşii împădurite; arbori izolaţi, arbori în grup/pâlcuri arbustive din zona de câmpie sau arbori în aliniament; margini de câmp; iazuri; rigole;
c) zone tampon situate pe marginea apelor curgătoare sau stătătoare;
d) zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie;
e) terenuri agricole împădurite;
f) zone cu strat vegetal;
g) zone cu culturi fixat oare de azot.
(2) Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) sunt situate pe terenul arabil al exploataţiei, cu excepţia celor prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) care sunt situate pe terenul agricol al exploataţiei. Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) pot fi adiacente terenului arabil al exploataţiei declarat de fermier.
(3) Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) sunt situate pe terenul pentru care fermierul face dovada utilizării legale.
(4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică exploataţiilor în următoarele situaţii:
a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau alte furaje erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări, cu condiţia ca suprafaţa arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să fie de maximum 30 ha;
b) peste 75% din suprafaţa agricolă eligibilă este pajişte permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau alte furaje erbacee sau este cultivată cu culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări, cu condiţia ca suprafaţa arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să fie de maximum 30 ha”.
Conform art. 21, cuantumul plăţii pentru înverzire se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului.
Cap. VII: „Schema pentru tinerii fermieri”
Art. 22 prevede următoarele:
„(1) Schema pentru tinerii fermieri presupune acordarea unei plăţi anuale tinerilor fermieri care au dreptul la plata unică pe suprafaţă şi se încadrează în prevederile art. 7 alin. (1).
(2) În sensul prezentului articol, tineri fermieri înseamnă acele persoane fizice care:
a) se stabilesc pentru prima dată într-o exploataţie agricolă drept conducători şefi ai exploataţiei sau care s-au stabilit deja în unul dintre cei cinci ani anteriori primei depuneri a unei cereri în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă; şi
b) au cel mult vârsta de 40 de ani în anul depunerii cererii menţionate la lit. a).
(3) Plata pentru tinerii fermieri se acordă fiecărui fermier pentru o perioadă de maximum cinci ani. Din perioada respectivă se scade numărul de ani care au trecut între instalarea prevăzută la alin. (2) lit. a) şi prima depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri.
(4) Persoanele juridice solicitante ale plăţii unice pe suprafaţă, indiferent de forma de organizare a acestora, primesc plata în cadrul schemei pentru tinerii fermieri dacă respectă următoarele condiţii:
a) sunt controlate efectiv din punctul de vedere al deciziilor de gestionare, al beneficiilor şi al riscurilor financiare de cel puţin un tânăr fermier, în primul an când persoana juridică depune cererea unică de plată în cadrul schemei pentru tinerii fermieri, aşa cum este prevăzut în cap. 4 din Regulamentul (UE) nr. 639/2014;
b) tânărul fermier respectă condiţiile prevăzute la alin. (2).
(5) Plata pentru tinerii fermieri este acordată unei persoane juridice doar atât timp cât cel puţin una dintre persoanele fizice care au exercitat controlul asupra persoanei juridice în primul an în care a depus cererea de plată în cadrul schemei, menţine controlul efectiv, în condiţiile alin. (4)”.
Art. 23 are următorul conținut:
„(1) În vederea finanţării plăţii pentru tinerii fermieri se utilizează maximum 2% din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013.
(2) Cuantumul plăţii pe hectar este de 25% din cuantumul pe hectar al plăţii unice pe suprafaţă, calculat potrivit prevederilor art. 11 alin. (2), şi se acordă pentru maximum 60 ha eligibile, declarate de fermier.
(3) Cuantumul plăţii pentru tinerii fermieri se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului”.
Cap. VIII: „Sprijinul cuplat”
Art. 24 prevede următoarele:
„(1) Sprijinul cuplat se poate acorda sectoarelor şi producţiilor prevăzute la art. 52 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013, considerate importante din motive economice, sociale şi de mediu şi care sunt afectate de anumite dificultăţi.
(2) Pentru a beneficia de sprijinul cuplat prevăzut al art. 1 alin. (2) lit. e), fermierii trebuie să respecte prevederile art. 6-8 şi condiţiile specifice aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.
(3) Pentru culturile sau plantaţiile care se înfiinţează începând cu anul 2016, fermierii trebuie să facă dovada că utilizează sămânţă şi material săditor certificate oficial potrivit prevederilor Legii nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi testarea şi înregistrarea soiurilor de plante, republicată, cu excepţia fermierilor participanţi la schema simplificată pentru micii fermieri”.
Art. 25 are următorul conținut:
„(1) Plafonul alocat şi cuantumul plăţii pe unitatea de măsură, sectoarele şi producţiile la care se face referire la art. 24 alin. (1), culturile, suprafeţele, speciile şi efectivele de animale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea prevederilor titlului IV cap. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013.
(2) În vederea finanţării sprijinului cuplat se utilizează maximum 15% din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013, din care cel puţin 2% este utilizat pentru a sprijini producţia de culturi proteice.
(3) Decizia referitoare la modalitatea de aplicare a sprijinului cuplat poate fi revizuită până la 1 august 2016, în sensul prevăzut la art. 53 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013, cu aplicabilitate în anul 2017”.
