Obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru (NCPC, O.U.G nr. 80/2013)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 4/2020

O.U.G nr. 80/2013: art. 1, art. 33 alin. (2); NCPC: art. 200 alin. (2) teza I, art. 453

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 „dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei”.

În acest context, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare nu a fost timbrată anticipat şi că niciunul dintre contestatori nu s-a conformat obligaţiei de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de RON, deşi li s-a pus în vedere obligaţia timbrării cererii, sub sancţiunea anulării acesteia.

În ceea ce priveşte cererea formulată de intimată, de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi analizată în această etapă procesuală pentru motivele ce se vor arăta.

Obiectul prezentei căi de retractare este format de o încheiere prin care a fost soluţionată o cerere de strămutare, împrejurare faţă de care prezentei contestaţii în anulare îi este aplicabil acelaşi regim juridic şi sub aspectul soluţionării şi valorificării pretenţiilor privind cheltuielile de judecată.

Astfel, Înalta Curte nu este în măsură să aprecieze, la acest moment, şi asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de intimată întrucât cererea de strămutare este doar un incident procedural ivit în cursul soluţionării litigiului, iar instanţa nu acordă cheltuielile de judecată la momentul soluţionării fiecărui incident procedural în parte, ci doar la finalul procesului.

Pe de altă parte, instanţa care soluţionează strămutarea nu dispune de elementele indispensabile pentru a face aplicarea criteriilor legale prevăzute de art. 453 C. proc. civ., dat fiind faptul că nu poate fi stabilită partea care a câştigat procesul pentru a fi reţinută culpa procesuală, aceste elemente urmând a fi avute în vedere de instanţă la momentul soluţionării cauzei cu privire la care s-a formulat cererea de strămutare.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula ca netimbrată contestaţia în anulare.

Sursa informației: www.scj.ro.