Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
191 views
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor formulate împotriva acesteia, având în vedere următoarele considerente:
În prealabil, Înalta Curte urmează a califica motivul de casare incident în cauză având în vedere împrejurarea că recurenta nu a indicat, în mod expres, cazul de casare pe care îşi întemeiază cererea de recurs.
Nemulţumirea revizuentei priveşte soluţia adoptată de instanţă cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ. şi la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, „prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii”.
Motivul de nelegalitate incident evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, ce vizează regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din acelaşi cod, ce privesc efectele acesteia.
Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.
Prin critica subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ. recurenta-revizuentă a susţinut nelegalitatea sentinţei nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia I civilă, întrucât s-a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a fost anulată, ca tardiv declarată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., precum şi excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., ambele formulate de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 5703 din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, pronunţată în dosarul x/2019
Ambele critici sunt fondate, urmând a fi analizate succesiv în cele ce urmează.
În ceea ce priveşte critica de nelegalitate privind soluţionarea greşită a excepţiei tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti” (..), „în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) punctul 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă”.
În cauză, prin cererea de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a solicitat anularea sentinţei civile nr. 5703 din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, pronunţată în dosarul x/2019, apreciind că înscrisul nou apărut este reprezentat de hotărârea de divorţ pronunţată în Maroc la data de 16 decembrie 2016, a cărei recunoaştere pe teritoriul României a obţinut-o ca urmare a pronunţării sentinţei civile 1224 din 20 august 2021 de către Tribunalul Galaţi în dosarul x/2021
Curtea de Apel Galaţi a invocat, din oficiu, la termenul din data de 13 aprilie 2022, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., pe care a admis-o. Pentru a pronunţa această soluţie, curtea a arătat că înscrisul intitulat „hotărârea de divorţ nr. 1678/16.12.2016” emanat de la o instanţă marocană nu era necesar a fi recunoscut sub aspectul efectelor juridice pe care le-ar produce în România pentru a deschide revizuentei calea formulării cererii de revizuire, ci trebuia doar să ajungă la cunoştinţa ei prin orice mijloc, bineînţeles, conţinutul lui putând fi cunoscut (tradus, eventual). Cum revizuenta a recunoscut, prin cererea de revizuire, că înscrisul i-a fost adus la cunoştinţă chiar de fostul său socru la data de 11 mai 2021, când i-a fost transmis, iar cererea de recunoaştere a hotărârii marocane pe teritoriul României a fost promovată de reclamanta-revizuentă la data de 28.07.2021, termenul de o lună, defipt de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a fost respectat de revizuentă şi, în aceste condiţii, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi sub acest motiv a fost tardiv formulată.
Înalta Curte constată că hotărârea de divorţ nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul de Primă Instanţă din Khouribga – Divizia Jurisdicţiei Familiale din Regatul Maroc, prin care s-a dispus divorţul revizuentei A. de soţul acesteia, B., hotărâre rămasă definitivă la data de 24 noiembrie 2016, a fost recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de către Tribunalul Galaţi, secţia I civilă.
Sentinţa civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a fost comunicată revizuentei la data de 1 septembrie 2021, conform procesului-verbal de înmânare de la dosarul x/2021
În acord cu dispoziţiile art. 466 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel”, termenul de apel fiind de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, în acord cu dispoziţiile art. 468 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, sentinţa civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a rămas definitivă la data de 4 octombrie 2021 (termen prorogat, în acord cu dispoziţiile art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., din data de 2 octombrie 2021, sâmbătă, pentru prima zi lucrătoare care urmează, luni), aceasta fiind data la care hotărârea de divorţ nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul de Primă Instanţă din Khouribga – Divizia Jurisdicţiei Familiale din Regatul Maroc, a devenit un înscris apt să producă efecte juridice în România, dobândind forţa probantă a unui înscris autentic potrivit art. 1.107 coroborat cu art. 434 din C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că data de la care curge termenul pentru formularea cererii de revizuire este data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, întrucât de la acest moment hotărârea de divorţ nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de către Tribunalul de Primă Instanţă din Khouribga – Divizia Jurisdicţiei Familiale din Regatul Maroc, are forţa probantă recunoscută de dispoziţiile art. 434 din C. proc. civ., anterior acestui moment nefiind aptă să producă consecinţe juridice.
În aceste condiţii, termenul de o lună reglementat de dispoziţiile art. 511 alin. (1) punctul 5 din Codul de procedură a început să curgă de la data 4 octombrie 2021 şi s-a împlinit la data de 1 noiembrie 2021, cererea de revizuire fiind introdusă la data de 20 octombrie 2021, în termen procedural.
În concluzie, Înalta Curte apreciază ca fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., motiv pentru care îl va admite şi va respinge, ca nefondată, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte critica de nelegalitate privind soluţionarea greşită a excepţiei inadmisibilităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor acestui text de lege „revizuirea unei hotărări pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8.există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Curtea de apel a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. motivat de faptul că sentinţa civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi are autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galaţi (de recunoaştere a hotărârii de divorţ marocane), iar nu invers, şi, în aceste condiţii, este inadmisibil a se retracta sentinţa civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi.
Înalta Curte apreciază fondată şi această critică întrucât prin sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galaţi a fost recunoscută hotărârea de divorţ nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul de Primă Instanţă din Khouribga – Divizia Jurisdicţiei Familiale din Regatul Maroc, hotărâre rămasă definitivă la data de 24 noiembrie 2016.
Având în vedere împrejurarea că efectul pe care l-a produs sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galaţi este unul confirmativ şi nu unul constitutiv, urmare a acestei hotărâri desfacerea căsătoriei recurentei a fost recunoscută pe teritoriul României ca având loc din anul 2016, iar nu din anul 2021, data pronunţării sentinţei de recunoaştere.
În aceste condiţii, în mod greşit a apreciat Curtea de Apel Galaţi ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., în condiţiile în care efectele hotărârii de divorţ pronunţate în Maroc şi recunoscute pe teritoriul României trebuie luate în calcul începând cu anul 2016.
Pentru aceste considerente, având în vedere caracterul fondat al criticilor aduse sentinţei civile nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, precum şi împrejurarea că instanţa nu a intrat în judecata fondului, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 8 din 18 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel în vederea soluţionării, pe fond, a cererii de revizuire.
Având în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (4) din C. proc. civ., stabileşte remuneraţia definitivă a curatorului special, avocat C., la suma de 510 RON.
Sursa informației: www.scj.ro.
