Suspendarea judecăţii cauzei având ca obiect contestaţia în anulare. Respingerea recursului formulat ca fiind nefondat

• Constituţia României: art. 148 alin. (4)
• Legea nr. 340/2009: art. 2
• NCPP: art. 275 alin. (2)

Articolul 2 din TUE, articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf din TUE și articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu considerentele 2, 15, 22 și articolul 11 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, sub aspectul obligației statului membru de proceda la efectuarea tuturor demersurilor adecvate și necesare pentru atingerea obiectivului urmărit constând în îmbunătățirea siguranței rutiere, în contextul liberei circulații a persoanelor în interiorul Uniunii Europene, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei situații juridice precum cea incidentă în litigiul principal, în care contestatorul condamnat solicită printr-o cale extraordinară de atac, desființarea unei hotărâri penale definitive de condamnare pentru o infracțiune de conducere a unui autovehicul cu dreptul de a conduce suspendat, care ar fi de natură să îl repună în exercitarea acestui drept, implicând libertatea de circulație în întreaga Uniune Europeană, prin invocarea aplicării principiului legii penale mai favorabile, care ar fi fost incidentă în cursul procesului pe fond și care ar fi prevăzut un termen de prescripție mai mic și împlinit anterior soluționării definitive a cauzei, relevat însă ulterior acestui moment, de o decizie a instanței constituționale naționale care a declarat neconstituțional un text de lege privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiași instanțe constituționale, pronunțate în urmă cu patru ani față de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudența instanțelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenței textului respectiv, în forma înțeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanței constituționale – cu consecința practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripție pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanței constituționale și a încetării pe cale de consecință a procesului penal față de acuzații în cauză?

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 416 din 30 mai 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând hotărârea atacată, în raport, cu dispoziția de suspendare a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 2 din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (publicată în M. Of. nr. 786/18.11.2009)

(1) instanța de judecată, din oficiu sau la cerere, poate solicita Curții de Justiție a Comunităților Europene să se pronunțe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură și care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză.

(2) Dacă cererea este formulată în fața unei instanțe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1), judecata poate fi suspendată, iar în cazurile prevăzute la alin. (2), suspendarea judecății este obligatorie.

(5) încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în termen de 72 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluționează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părților; hotărârea este definitivă.

Curtea de Apel Brașov, în baza art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), a dispus sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Art. 267 TFUE abilitează orice instanță națională să formuleze o cerere preliminară, garantând totodată faptul că o persoană se poate întemeia pe dreptul Uniunii în mod direct, la orice nivel al sistemului de drept național [art. 148 alin. (4) din Constituția României].

Astfel, Curtea de Apel Brașov, având în vedere aspectele cu privire la care se solicită a se pronunța în Dosarul penal nr. x/2022, având ca obiect soluționarea contestației în anulare declarate de contestatorul A., împotriva deciziei penale cu nr. 376/Ap/3.05.2019 a Curții de Apel Brașov, a apreciat că pronunțarea unei decizii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 340/2009, privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În ceea ce privește utilitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu întrebările preliminare formulate, se constată că sub acest aspect hotărârea este definitivă, astfel încât criticile apărării excedează obiectului prezentului dosar.

În ceea ce privește dispoziția de suspendare a cauzei legiuitorul a instituit printr-o normă specială ce derogă de la cea generală, atât calea de atac, cât și termenul de declarare al recursului.

Înalta Curte constată că ipoteza normativă prevăzută de art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 (calea de atac a recursului) este circumscrisă exclusiv măsurii suspendării și nu privește soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Înalta Curte constată că referitor la încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății, legea națională descrie o cale de atac a recursului la instanța superioară, în termen de 72 ore de la pronunțare, suspendare care operează facultativ – în cazul în care este sesizată o instanță ce nu este instanță de ultim grad – și obligatoriu – atunci când instanța ce dispune trimiterea întrebărilor preliminare este una ale cărei hotărâri nu sunt supuse niciunei căi de atac ordinare (cum este cazul în speța de față, judecata aflându-se în calea de atac a apelului).

Dispozițiile art. 129 din Constituție prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, având în vedere că suspendarea este obligatorie [art. 2 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 340/2009], Curtea de apel a dispus, în mod corect, suspendarea judecății cauzei ce are ca obiect contestația în anulare declarate de contestatorul A., împotriva Deciziei penale cu nr. 376/Ap/3.05.2019 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul cu nr. x/2022

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din 10 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.