În caz de deces a uneia dintre părțile litigante, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) Cod procedură civilă, judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moştenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puţin în situaţia în care partea interesată în continuarea judecăţii a făcut demersurile necesare şi posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale şi a identificat şi a indicat succesibilii părţii decedate. În această situaţie, dacă informațiile relative la succesiunea defunctului nu sunt satisfăcătoare, revine instanţei de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informaţii suplimentare de la terții care le deţin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispoziţiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata. Prin urmare, în mod greşit, instanţa de apel a respins cererea de reluare a judecăţii cauzei, sub motiv că nu s-ar fi depus la dosar şi dovezi privind acceptarea succesiunii părţii decedate de către descendenții săi sau un certificat de calitate de moştenitor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 493 din 6 martie 2019)