S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta UCMR-ADA-Asociaţia pentru drepturi de autor a compozitorilor, împotriva deciziei nr. 993A din 2 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat A. care depune împuternicire avocaţială pentru recurenta-reclamantă UCMR-ADA-Asociaţia pentru drepturi de autor a compozitorilor şi avocat B. pentru intimata-pârâtă C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent face referatul cauzei, învederând că recursul a fost admis în principiu prin încheierea din 19 octombrie 2021, fiind fixat termen de judecată pentru soluţionare pe fond a acestuia în şedinţa publică de astăzi, cu citarea părţilor.
Reţinând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Înalta Curte constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
În susţinerea motivelor de recurs, avocat A. apreciază că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea art. 13 lit. f), a) art. 130 alin. (1) lit. a) şi a) art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În acest sens, consideră că instanţa de apel a pus semnul echivalenţei între remuneraţii şi despăgubirile prevăzute de art. 139, în condiţiile în care acestea au izvor şi natură distinctă, iar faptul că acestea se stabilesc ca fiind triplul sumelor datorate nu înseamnă că sunt tot una cu remuneraţiile.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 105 din 25 ianuarie 2022)
