Apelul incident este deschis intimatului din apelul principal nu numai împotriva soluţiei cuprinse explicit în dispozitivul sentinţei sau al încheierii premergătoare atacate, ci şi împotriva considerentelor unor asemenea hotărâri, atunci când se urmăreşte înlăturarea acelor dezlegări date unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, în aplicarea art. 461 alin. (2) C.proc.civ., nu şi schimbarea soluţiei din dispozitiv.
Finalitatea schimbării hotărârii primei instanţe, condiţie impusă de art. 472 alin. (1) C.proc.civ. pentru promovarea apelului incident, este atinsă şi în cazul în care acest apel este declarat doar împotriva considerentelor, deoarece textul nu distinge în privinţa părţii din hotărâre la a cărei schimbare se tinde, iar considerentele reprezintă parte integrantă a oricărei hotărâri judecătoreşti, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ.
Soluţia preconizată de art. 461 alin. (2) din cod, anume înlăturarea de către instanţa de apel a unor considerente şi înlocuirea lor cu propria argumentare în susţinerea soluţiei din dispozitiv, menţinute ca atare, poate fi socotită drept o schimbare a hotărârii, în sensul art. 471 alin. (1), respectiv a acelei părţi din hotărâre ce explicitează soluţia pronunţată şi intră sub autoritate de lucru judecat odată cu dispozitivul. Drept urmare, nu există o incompatibilitate între dispoziţiile art. 472 alin. (1) şi cele ale art.461 alin. (2) C.proc.civ., iar partea are alegerea în privinţa declarării unui apel principal sau a unui apel incident împotriva considerentelor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 4187 din 4 decembrie 2018)