Încuviinţarea unei cereri de completare a hotărârii judecătoreşti. Omisiunea instanței de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale

Prin decizia nr. 528 din 04 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins excepţia nulităţii recursului principal, invocată de intimatul-pârât A.; a respins, ca nefondat, recursul principal declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 207/A din 08 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă; a respins, ca nefondat, recursul incident declarat de pârâţii C. şi D. – Filiala Vrancea împotriva aceleiaşi decizii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1003 din 6 iunie 2023)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cheltuieli de judecată solicitate pe cale separată, ocazionate de judecata cererii de strămutare. Incident procedural. Litigiu de fond pendinte. Lipsa culpei procesuale

Cererea de strămutare reprezintă un incident procedural pus de legiuitor la îndemâna părţii ce are îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei de judecată, care nu vizează pretenţiile participanţilor la proces pentru a putea exista o parte căzută în pretenţii în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C.proc.civ., ci posibilitatea de transferare a dosarului pentru a fi judecat de către o altă instanţă egală în grad, presupusă a fi obiectivă în dezlegarea pricinii.
Soluţia dată într-o cerere de strămutare (de admitere sau de respingere) nu pune părţile în situaţia de a pierde sau de a câştiga drepturi sau pretenţii deduse judecăţii, astfel încât nu justifică incidenţa dispoziţiilor art. 453 C.proc.civ. întemeiate pe culpa procesuală, culpă ce derivă din pretenţii contrare opuse reciproc de către părţi. Ca atare, până la soluţionarea dosarului care a făcut obiect cererii de strămutare, nu se poate stabili o culpă procesuală în sarcina vreunei părţi în funcţie de care să se desocotească şi cheltuielile efectuate cu soluţionarea incidentului strămutării.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 1933 din 19 octombrie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cheltuieli de judecată solicitate pe cale separată, ocazionate de judecata cererii de strămutare. Incident procedural. Litigiu de fond pendinte. Lipsa culpei procesuale

Cererea de strămutare reprezintă un incident procedural pus de legiuitor la îndemâna părţii ce are îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei de judecată, care nu vizează pretenţiile participanţilor la proces pentru a putea exista o parte căzută în pretenţii în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C.proc.civ., ci posibilitatea de transferare a dosarului pentru a fi judecat de către o altă instanţă egală în grad, presupusă a fi obiectivă în dezlegarea pricinii.
Soluţia dată într-o cerere de strămutare (de admitere sau de respingere) nu pune părţile în situaţia de a pierde sau de a câştiga drepturi sau pretenţii deduse judecăţii, astfel încât nu justifică incidenţa dispoziţiilor art. 453 C.proc.civ. întemeiate pe culpa procesuală, culpă ce derivă din pretenţii contrare opuse reciproc de către părţi. Ca atare, până la soluţionarea dosarului care a făcut obiect cererii de strămutare, nu se poate stabili o culpă procesuală în sarcina vreunei părţi în funcţie de care să se desocotească şi cheltuielile efectuate cu soluţionarea incidentului strămutării.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1933 din 19 octombrie 2022)