Dispozițiile art. 1391 alin. (2) C.civ. instituie, în materia reparării prejudiciului nepatrimonial cauzat de durerea încercată prin moartea victimei, prezumţia existenţei unui asemenea prejudiciu în situaţia ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului defunctului. Aceasta este o prezumţie legală, având regimul juridic reglementat de art. 328 alin. (1) C.proc.civ., conform căruia „prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite”.
Confundând natura prezumției legale, instituită prin art. 1.391 alin. (2) C.civ., cu cea a prezumţiei judiciare (care dă posibilitatea instanţei, potrivit art. 329 C.civ., să se întemeieze pe ea numai dacă are greutatea şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins), instanța de apel a stabilit în mod greşit necesitatea dovedirii prejudiciului pretins, decurgând din moartea victimei, reţinând eronat că, în absenţa unor astfel de dovezi, pretenţiile sunt neîntemeiate.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1339 din 15 iunie 2022)