JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict negativ de competență. Cerere de recunoaștere pe teritoriul României a unei hotărâri arbitrale străine. Interpretarea sintagmei „domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală”. Incidența dispozițiilor art. 1126 alin. (2) Cod procedură civilă. Competență teritorială exclusivă

Potrivit art. 1126 alin. (1) C. proc. civ., „solicitarea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă printr-o cerere adresată tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală”, iar conform alin. (2), „în caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1) competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti”.
Prin sintagma „domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală” de la art. 1126 alin. (1) C. proc. civ. legiuitorul a avut în vedere persoana care a figurat ca parte în litigiul arbitral şi care a fost obligată prin hotărârea arbitrală a cărei recunoaştere se solicită.
Prin urmare, în cazul în care partea căreia i se opune hotărârea arbitrală este o societate care are sediul în străinătate, devine incident alin. (2) al art. 1126 C. proc. civ., competența teritorială exclusivă revenind Tribunalului București.

(ICCJ, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 662 din 16 martie 2023)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict negativ de competență. Cerere de recunoaștere pe teritoriul României a hotărârii arbitrale pronunțate de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra. Instanța competentă teritorial să soluționeze cauza

În cazul emiterii de către o instituție bancară a unei scrisori de garanţie bancară, prin care au fost garantate de aceasta orice sume reprezentând prejudicii statuate printr-o hotărâre arbitrală definitivă şi executorie pe teritoriul României împotriva societăţii pârâte, ulterior procedurii de recunoaştere a hotărârii arbitrale, nu se poate reţine incidenţa art. 1126 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se stabili competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului de la sediul băncii, întrucât aceasta nu a avut calitatea de parte în litigiul arbitral.
În consecinţă, pentru soluţionarea cererii privind recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri arbitrale pronunţată de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, competenţa teritorială exclusivă revine Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 1126 alin. (2) C. proc. civ., întrucât partea căreia i se opune hotărârea şi care poate să refuze executarea voluntară este o societate care nu are sediul pe teritoriul României.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1680 din 14 septembrie 2021)