Recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispoziţiile art. 1095-1102 Cod procedură civilă, în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1099 NCPC, competența pentru soluționarea cererii aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București. Astfel fiind, cum hotărârea de divorţ a cărei recunoaştere se solicită a fost pronunţată în baza acordului părţilor, pârâta nu are calitatea de parte care să refuze recunoaşterea respectivei hotărâri, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) NCPC, care reglementează competenţa Tribunalului Bucureşti pentru acele situaţii în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. 1 al aceluiaşi articol.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 924 din 21 aprilie 2021)