Cum în cadrul dezbaterii succesorale judiciare şi în strânsă legătură cu capetele principale de cerere privind deschiderea succesiunii – constatarea calităţii de moştenitor şi anularea certificatului de moştenitor – iar prin acțiune s-a solicitat și anularea actelor subsecvente încheiate în baza certificatului de moştenitor contestat, competența materială a instanței este determinată de valoarea obiectului actelor subsecvente a căror anulare se solicită ca efect al posibilei anulări a certificatului de moştenitor indicat în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, având în vedere că acțiunea dedusă judecății este o cerere în materie de moștenire, iar valoarea obiectului acţiunii, respectiv a contractelor de vânzare-cumpărare ce ar putea fi desfiinţate în cazul admiterii acţiunii, depășește suma indicată în cuprinsul dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. k) NCPC, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului sunt incidente prevederile art. 118 NCPC, privind ultimul domiciliu al defunctului, coroborate cu cele ale art. 99 alin. 2 NCPC, potrivit cărora criteriul valoric atrage competenţa tribunalului, ca instanţă „de grad mai înalt” raportat la cuantumul pretenţiei deduse judecăţii.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 742 din 30 martie 2018)
