Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
437 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 406/2020
NCP: art. 263 alin. (1), art. 275 alin. (2); L. nr. 302/2004: art. 3, art. 20 alin. (3), art. 21, art. 22, art. 36 alin. (2), art. 52 alin. (1) lit. c)
Înalta Curte reţine că faptele pentru care se solicită extrădarea, pentru a fi cercetată persoana extrădabilă A., de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al SUA pentru Districtul de Sud al Statului California, se circumscriu infracţiunii de trafic de migranţi.
În acest sens, Înalta Curte observă că potrivit legislaţiei din România fapta pentru care urmează a fi cercetată persoana extrădabilă nu are o corespondenţă perfectă între toate elementele componente ale infracţiunii, în sensul că frontiera trecută de acesta cu migranţii a fost frontiera statului american, însă procesul de conversie implică o anumita flexibilitate în cadrul căreia fapta respectivă este examinată prin trimitere la infracţiunile disponibile în statul de executare.
Astfel, în cauza Jozef Grundza contra Cehiei – cauza C-289/15, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat:
„Condiţia dublei incriminări trebuie considerată îndeplinită în cazul în care elementele de fapt care stau la baza infracţiunii, astfel cum sunt reflectate în hotărârea judecătorească pronunţată de autoritatea competentă din statul emitent, ar fi pasibile, ca atare, de o sancţiune penală şi pe teritoriul statului de executare dacă s-ar fi produs pe acest teritoriu”. Or, în considerentele hotărârii în Cauza Jozef Grundza contra Cehiei s-a precizat că: „Astfel cum reiese din chiar modul de redactare a acestui articol 7 alin. (3), condiţia necesară şi suficientă pentru aprecierea dublei incriminări este ca faptele pentru care s-a pronunţat pedeapsa în statul emitent să constituie infracţiune şi în statul de executare. Prin urmare, nu este necesar ca infracţiunile să fie identice în cele două state membre vizate.
Această interpretare este confirmată de termenii „oricare ar fi elementele constitutive ale acesteia şi oricum ar fi descrisă” infracţiunea în statul de executare, de unde reiese cu claritate, (…), că o corespondenţă perfectă nu este necesară nici între elementele constitutive ale infracţiunii, astfel cum este descrisă de dreptul statului emitent şi de cel al statului de executare, nici în denumirea sau în clasificarea acestei infracţiuni potrivit legislaţiilor naţionale respective.
Prin urmare, această dispoziţie consacră o abordare flexibilă din partea autorităţii competente din statul de executare cu ocazia aprecierii condiţiei dublei incriminări, atât în ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, cât şi descrierea acesteia.
În acest sens, elementul relevant pentru aprecierea dublei incriminări constă, potrivit chiar textului articolului 7 alin. (3) din Decizia-cadru 2008/909, în corespondenţa dintre, pe de o parte, elementele de fapt care stau la baza infracţiunii, astfel cum sunt reflectate în hotărârea judecătorească pronunţată în statul emitent, şi, pe de altă parte, definirea infracţiunii conform legislaţiei statului de executare.
Rezultă din consideraţiile care precedă că, în cadrul aprecierii dublei incriminări, autorităţii competente din statul de executare îi revine sarcina de a verifica dacă elementele de fapt care stau la baza infracţiunii, astfel cum sunt reflectate în hotărârea judecătorească pronunţată de autoritatea competentă din statul emitent, ar fi de asemenea, ca atare, în ipoteza în care ar fi avut loc pe teritoriul statului de executare, pasibile de o sancţiune penală pe acest teritoriu”.
Astfel, din această perspectivă, Înalta Curte consideră că este necesar a se verifica dacă faptele de care este acuzată persoana extrădabilă şi care sunt sancţionate de autorităţile americane ar fi pasibile de o sancţiune penală şi pe teritoriul României, dacă s-ar fi produs pe acest teritoriu.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că faptele pentru care persoana extrădabilă A. este cercetată, constau în încălcarea legilor de imigrare ale S.U.A, cu intenţie, în sensul că a introdus pe teritoriul acestui stat mai multe persoane, ignorând faptul că migranţii nu au obţinut autorizarea anterioară, cu scopul de a obţine un avantaj comercial sau un câştig personal.
Pe de altă parte, potrivit art. 263 alin. (1) din C. pen., traficul de migranţi este incriminat în legislaţia românească şi este fapta ce constă în racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României.
Or, infracţiunile la regimul frontierii de stat sunt prin specificul lor marcate de protecţia graniţelor proprii, având un caracter teritorial. Este normal că legislaţia internă care sancţionează abateri de la regimul frontierii de stat să se refere la frontiera propriului stat. Astfel, statul român, pentru a-şi proteja propriile frontiere de stat, incriminează fapte identice cu cele presupus comise de persoana extrădabilă. Astfel, statul român, incriminează fapte identice pentru a-şi proteja aceleaşi valori situate pe teritoriul său.
În această ordine de idei, Înalta Curte apreciază ca fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări în cazul traficului de migranţi presupus a fi săvârşit cu privire la frontiera Statelor Unite ale Americii, fapta reţinută în sarcina persoanei extrădabilă A. având corespondent în legislaţia penală română, aceasta realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 263 din C. pen.
Cât priveşte celelalte condiţii necesare pentru a se admite cererea de extrădare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite.
Astfel, în analiza condiţiilor pentru extrădare prevăzute în Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1 – 23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a constatat că, în cauză, sunt întrunite condiţiile extrădării privind pe persoana extrădabilă A., reţinându-se, în concret, următoarele:
– persoana extrădabilă A. are cetăţenia română;
– raportat la dispoziţiile art. 3 din Tratatul bilateral este îndeplinită condiţia reciprocităţii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004;
– între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008,
– cererea de extrădare şi documentaţia aferentă au fost transmise, prin intermediul Ministerului Justiţiei, de către autorităţile judiciare americane, în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, fiind ataşate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română;
– din datele deţinute rezultă că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată;
– nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz privind extrădarea, prevăzute în art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004 republicată;
– faptele de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, fiind incriminate de disp. art. 263 alin. (1) din C. pen.
– faptele anterior menţionate sunt sancţionate de legea penală a ambelor state cu pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind, aşadar, îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratat.
De altfel, Înalta Curte nu poate reţine nici critica apărătorului ales care a arătat că persoana extrădabilă a fost deja judecată de instanţele din România pentru aceleaşi fapte, deoarece, în acord cu prima instanţă, constată că faptele pentru care inculpatul a fost achitat prin Sentinţa penală nr. 940 din 8 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1080 din 23 iulie 2015, viza perioada 2011 – 2012, iar faptele pentru care s-a solicitat extrădarea vizează perioada 2013 – 2019, nefiind în discuţie aceleaşi fapte.
În concluzie, instanţa de control judiciar constată că, în mod legal şi temeinic motivat, prima instanţă a constatat ca fiind întrunite condiţiile extrădării, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată şi în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A., dispunând extrădarea şi predarea către autorităţile judiciare americane a persoanei extrădabile A..
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 102/2020 din data de 25 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
