Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
181 views
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul în casaţie formulat de recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 196 din 02 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, din dosarul nr. x/2018.
S-a casat în parte decizia recurată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie cu privire la acesta.
S-au menţinut celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate.
În baza art. 449 alin. (4) C. proc. pen., s-au menţinut actele de procedură efectuate până la momentul declarării deschise a dezbaterilor cu privire la fondul apelurilor de la termenul din data de 01 noiembrie 2022.
S-au anulat formele de executare cu privire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul A..
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, au rămas în sarcina statului.
Se constată că prin încheierea din 12 septembrie 2023, s-a amânat pronunţarea la data de 26 septembrie 2023 şi, ulterior, la data de 10 octombrie 2023, când a fost pronunţată decizia mai sus menţionată.
Dezbaterile asupra recursului în casaţie au fost consemnate în încheierea din 12 septembrie 2023, când apărătorul ales al intimatului inculpat A. a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a recursului în casaţie şi, pe cale de consecinţă, menţinerea soluţiei Curţii de Apel Bacău. De asemenea, s-a solicitat instanţei să nu dea eficienţă argumentului parchetului potrivit căruia termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost suspendat pe perioada stării de urgenţă, întrucât, pentru argumentele reţinute în mod constant în practica judiciară a Înaltei Curţi, Decretul Preşedintelui nu poate suspenda termenul de prescripţie, acesta fiind un act administrativ care nu are echivalenţa legii. Prin urmare, întrucât cauzele de suspendare a prescripţiei răspunderii penale pot fi determinate doar prin lege, Decretul Preşedintelui la care face referire parchetul nu poate avea această aptitudine.
Din cuprinsul acestei încheieri nu rezultă că s-a formulat de către apărător o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale vizând soluţionarea vreunei excepţii de neconstituţionalitate. De asemenea, nici intimatul inculpat A., în ultimul cuvânt, nu a invocat o excepţie de neconstituţionalitate în cauză.
Astfel, Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu vizează o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu vreo excepţia de neconstituţionalitate, demersul acestuia fiind inadmisibil.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar şi exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
