Acţiune în tăgada paternităţii. Răsturnarea prezumţiei de paternitate. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• NCC: art. 414
• NCC: art. 421-440
• NCPC: art. 107 alin. (1)
• NCPC: art. 113 alin. (1)
• NCPC: art. 130 alin. (2)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art.126 alin. (1)

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr. x/2022 (cauză disjunsă din dosarul nr. x/2021), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței să constate tăgada paternității celor doi copii, minorii C., și D., și constatarea că aceștia îl au ca tată biologic pe numitul E..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 373 și urm., art. 397 și urm., și art. 400 și urm. C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2497 din 5 decembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acțiunea în tăgada paternității formulată de reclamantul A., prin care a solicitat instanței a se constata că acesta nu este tatăl biologic al minorilor C. și D..

Conform dispozițiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumției de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acțiune.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Legiuitorul a reglementat distinct competența teritorială în materia cererilor referitoare la filiație, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului, în această categorie intrând cererile denumite generic în C. civ. „Acțiuni privind filiația” reglementate de dispozițiile art. 421-440 C. civ., acțiuni care tind la stabilirea filiației față de mamă ori față de tată, acestea fiind plasate în aceeași secțiune (1) denumită „Stabilirea filiației” a Capitolului II. Filiația.

Atunci când este vorba despre procese privitoare la persoane sau alte drepturi de care părțile nu pot să dispună, cum sunt cele vizate de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența alternativă este reglementată prin norme de ordine publică, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

„părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot dispune să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această instanță este exclusivă”.

Așa fiind, întrucât în cauza de față competența teritorială este reglementată prin norme de ordine publică, excepția necompetenței teritoriale urmează regimul stabilit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

„necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată, și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În speță, la primul termen de judecată stabilit în cauză, din data de 14 decembrie 2022, Judecătoria Hârlău a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, și a acordat părților cuvântul pe fond. Ulterior, a revenit asupra acestei măsuri și a pus în discuție disjungerea petitelor având ca obiect desfacerea căsătoriei de capătul de cerere privind tăgada în paternitate. Astfel, a rămas învestită cu petitul având ca obiect desfacerea căsătoriei, iar pentru acțiunea în tăgada paternității a dispus înregistrarea unui nou dosar, nr. x/2022

În dosarul nou constituit, la termenul de judecată din 08 februarie 2023, având procedura legal îndeplinită, și constatând că este competentă să soluționeze cauza, Judecătoria Hârlău a dispus amânarea judecății în data de 26 aprilie 2023, în vederea administrării probelor.

Abia la termenul de judecată din 26 aprilie 2023, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive. Or, în condițiile în care Judecătoria Hârlău nu a invocat excepția de necompetență teritorială până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, soluționarea acțiunii în tăgada paternității formulată de reclamantul A. a rămas dobândită de către această instanță.

Față de considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău.

Sursa informației: www.scj.ro.