Drept de proprietate. Drepturi succesorale. Prescripție (NCC; NCPC)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 2367/2015

NCC: art. 653, art. 688, art. 998, art. 999, art. 1169; NCPC: art. 304, pct. 9, art. 312 alin. (1); Decretul nr. 167/1958: art. 1, art. 3 alin. (1), art. 18

Critica invocată de recurenta reclamantă privind dezlegarea greşită dată de instanţa de apel în ceea ce priveşte întinderea dreptului său de proprietate, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 653 al Codului civil şi ale art. 688 C. civ., este nefondată.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta T.E. a solicitat constatarea calităţii de proprietar asupra terenului în suprafaţă de 9196,32 mp, în calitate de moştenitoare a părinţilor săi, J.S. şi J.C., precum şi în calitate de nepoată a defunctului său bunic, V.I.

În condiţiile în care reclamanta, prin acţiune, nu a înţeles să-şi valorifice drepturile succesorale şi în raport de ceilalţi proprietari tabulari, V.M., V.S., V.R., V.A. şi R.A., este evidentă lipsa de relevanţă juridică a tabelului centralizator cuprins în raportul de expertiză, experţii neputându-se substitui instanţelor în ceea ce priveşte determinarea calităţii de moştenitor şi stabilirea întinderii drepturilor succesorale.

Având în vedere lipsa dovezilor referitoare la calitatea reclamantei de moştenitoare a celorlalţi proprietari tabulari, nu se poate verifica incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 653 C. civ. Prin urmare, neputându-se stabili vocaţia succesorală a reclamantei faţă de aceştia, este evident că suprafeţele stabilite prin expertizele efectuate în cauză ca aparţinând acestora, nu pot fi considerate ca aparţinând de drept reclamantei.

Se impunea ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ., reclamanta recurentă să probeze calitatea sa de moştenitor faţă de persoanele ce au figurat ca proprietari tabulari, în raport de care pretindea acordarea de despăgubiri, pentru a-şi dovedi drepturile la momentul declarării exproprierii pentru cauză de utilitate publică.

O soluţie contrară, în sensul acordării de despăgubiri în raport de toţi proprietarii tabulari ar fi de natură să încalce principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.

Prin urmare, se va constata legalitatea soluţiei instanţei de apel de înlăturare de la acordarea despăgubirilor a terenurilor aparţinând numiţilor V.M., V.S., V.R., V.A. şi R.A.

Critica adusă modului de stabilire a valorii despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenului expropriat nu va fi examinată, întrucât nu se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ., vizând exclusiv modalitatea de interpretare a probatoriului administrat în cauză.

Împrejurarea că în exproprierile dispuse în situaţii similare, CNADNR ar fi acordat despăgubiri de 7 euro/mp este, de asemenea, lipsită de relevanţă, neputând constitui motiv de casare sau modificare a deciziei atacate.

Nici critica adusă modului de stabilire a valorii despăgubirilor reprezentând contravaloarea folosului de tras, respectiv aplicarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, nu poate fi primită.

Dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 au fost corect aplicate având în vedere caracterul patrimonial al dreptului valorificat de reclamantă în prezenta cauză la fel ca şi dispoziţiile art. 3, care reglementează termenul general de prescripţie de trei ani.

Excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune astfel cum este reglementată de Codul civil în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată este una absolută, de ordine publică, ce putea fi invocată oricând în cursul procesului, de instanţă din oficiu conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958.

Într-adevăr, dreptul de proprietate este imprescriptibil, însă obiectul capătului de cerere referitor la folosul de tras nu poate echivala cu prejudiciul avut în vedere prin dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ci este guvernat de regulile răspunderii civile delictuale, art. 998, 999 C. civ.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Pentru toate aceste considerente, se va constata că nu este întrunit motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.