Codul de procedură penală – modificări (Legea nr. 201/2023)

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 70 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 70: Procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării procurorului

(1) În cursul urmăririi penale, asupra abţinerii sau recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior. Declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se adresează acestuia, sub sancţiunea inadmisibilităţii.

(2) Inadmisibilitatea se constată de procurorul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare.

(3) Procurorul ierarhic superior soluţionează cererea în 48 de ore, prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac.

(4) În cursul urmăririi penale, procurorul recuzat poate participa la soluţionarea cererii privitoare la măsura preventivă şi poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgenţa.

(5) În cazul declaraţiei de abţinere, dispoziţiile alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, procurorul ierarhic superior stabileşte în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.

(7) Atunci când procedura se desfăşoară în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare a procurorului care participă la şedinţa de judecată se adresează acestora, sub sancţiunea inadmisibilităţii. Inadmisibilitatea se constată de judecătorul sau, după caz, de completul de judecată în faţa căruia s-a formulat.

(8) Abţinerea sau recuzarea procurorului care participă la şedinţa de judecată se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată în faţa căruia a fost ridicată, în camera de consiliu, în cel mult 24 de ore. Dacă se apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, se pot efectua orice verificări şi pot fi ascultaţi subiecţii procesuali principali, părţile şi procurorul care se abţine sau a cărui recuzare se solicită.

(9) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării procurorului care participă la şedinţa de judecată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, completul de judecată va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.(10) Încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 118 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 118: Dreptul martorului la tăcere şi neautoincriminare

(1) Martorul are dreptul să nu declare fapte şi împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina. Organul judiciar este obligat să îi aducă la cunoştinţă acest drept înainte de fiecare audiere, în condiţiile art. 120.

(2) Probele obţinute cu încălcarea prevederilor alin. (1) nu pot fi folosite împotriva martorului în niciun proces penal. Dispoziţiile art. 102 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

(3) Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară.

(4) Dacă martorul se prezintă la audiere însoţit de un avocat, acesta poate asista la audiere.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 120 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 120: Comunicarea drepturilor şi obligaţiilor

(1) După depunerea jurământului sau a declaraţiei solemne, martorului i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:

a) dreptul de a fi supus măsurilor de protecţie şi de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în faţa organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege;

b) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa;

c) obligaţia de a comunica, în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate dispune împotriva sa sancţiunea prevăzută la art. 283 alin. (4);

d) obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă;

e) dreptul de a nu declara fapte şi împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina.

(2) Despre aducerea la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor prevăzute la alin. (1) se face menţiune în cuprinsul declaraţiei.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 145 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 145: Informarea persoanei supravegheate

(1) În cel mult 10 zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează în scris pe fiecare persoană supravegheată despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost dispusă în privinţa sa.

(2) În termen de 20 de zile de la primirea informării scrise prevăzute la alin. (1), persoana supravegheată are dreptul de a solicita procurorului să îi aducă la cunoştinţă conţinutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate, precum şi să îi asigure ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.

(3) Procurorul poate să amâne motivat, cel mai târziu până la rezolvarea cauzei, efectuarea informării scrise sau prezentarea conţinutului suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la:

a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză;

b) punerea în pericol a siguranţei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;

c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 539 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 539: Dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale sau injuste de libertate

(1) Are dreptul la repararea pagubei şi persoana faţă de care, în cursul procesului penal, s-a dispus o măsură preventivă privativă de libertate, dacă:

a) măsura a fost constatată ca nelegală;

b) pentru infracţiunea care a justificat luarea măsurii s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a)-d) clasarea sau achitarea, cu excepţia cazului în care soluţia s-a dispus ca urmare a dezincriminării faptei săvârşite.

(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) se dovedesc prin ordonanţa procurorului de revocare a măsurii reţinerii ori de clasare, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată de revocare a măsurii preventive privative de libertate ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia sau, după caz, prin hotărârea definitivă de achitare.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), persoana nu este îndreptăţită să ceară repararea de către stat a pagubei suferite dacă, prin declaraţii mincinoase sau în orice alt fel, a determinat luarea măsurii preventive privative de libertate, în afara cazurilor în care a fost obligată să procedeze astfel.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 542 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 542: Acţiunea în regres

(1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 541, pentru vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 538 şi art. 539 alin. (1) lit. a), precum şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională pentru vreunul dintre aceste cazuri, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptată împotriva persoanei care, cu rea-credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii.

(2) Statul trebuie să dovedească în cadrul acţiunii în regres, prin ordonanţa procurorului sau hotărâre penală definitivă, că cel asigurat în condiţiile alin. (1), cu rea-credinţă sau din culpă gravă profesională, a produs eroarea judiciară sau privarea nelegală de libertate cauzatoare de prejudicii ori, după caz, a dispus, confirmat, prelungit sau a pus în executare în mod nelegal măsura de supraveghere tehnică.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 139 se introduc două noi articole, art. 139^1 şi 139^2, cu următorul cuprins:

„Art. 139^1: Înregistrările obţinute din activităţi specifice culegerii de informaţii

(1) Înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) şi au fost respectate prevederile legale care reglementează obţinerea acestor înregistrări.

(2) Legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activităţile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum şi a înregistrărilor rezultate se verifică, după caz:a) în procedura de cameră preliminară;b) în procedura plângerii împotriva soluţiei de clasare, în condiţiile art. 341 alin. (7);c) în procedura prevăzută la art. 139².

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori, după caz, judecătorul de cameră preliminară a ridicat din oficiu excepţii cu privire la înregistrările rezultate din activităţile autorizate, acesta sesizează prin încheiere Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea verificării legalităţii acestor activităţi şi transmite dosarul cauzei, împreună cu cererile şi excepţiile formulate. Până la rămânerea definitivă a încheierii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procedura de cameră preliminară ori, după caz, cea de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei de clasare se suspendă.

(4) După înregistrarea sesizării, dosarul este repartizat aleatoriu unui judecător de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acesta fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi încunoştinţarea procurorului.

(5) Judecătorul care a autorizat activităţile specifice culegerii de informaţii prevăzute la alin. (1) nu poate participa la soluţionarea sesizării privind legalitatea acestora.

(6) Ţinând seama de cererile şi excepţiile formulate şi luând concluziile procurorului, precum şi ale părţilor şi persoanei vătămate, dacă sunt prezente, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă, prin încheiere, asupra legalităţii activităţilor din care au rezultat înregistrările, în raport cu dispoziţiile legale în temeiul cărora acestea au fost autorizate şi pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă. Prevederile art. 345 alin. (1¹) şi (1²) se aplică în mod corespunzător.

(7) Împotriva încheierii prevăzute la alin. (6), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot formula contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

(8) Contestaţia se soluţionează de un complet format din 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile alin. (4)-(6), precum şi cele ale art. 347 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.

(9) După rămânerea definitivă, încheierea se comunică de îndată judecătorului de cameră preliminară care a dispus sesizarea.

(10) Constatarea nelegalităţii autorizării sau a modului de punere în executare a activităţilor specifice culegerii de informaţii din care au rezultat înregistrări atrage aplicarea dispoziţiilor art. 102 alin. (3).

Art. 139^2: Plângerea împotriva unei activităţi specifice culegerii de informaţii

(1) Orice persoană vizată de o activitate specifică culegerii de informaţii prevăzută la art. 139¹ alin. (1) şi care nu a dobândit calitatea de parte în cursul procesului penal, precum şi inculpatul faţă de care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală sau clasarea pot formula plângere cu privire la legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activităţile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum şi a înregistrărilor rezultate.

(2) După încetarea activităţilor autorizate, procurorul informează, în scris, persoana prevăzută la alin. (1) cu privire la activităţile din care au rezultat înregistrările folosite ca mijloace de probă în procesul penal. Dispoziţiile art. 145 alin. (2) şi (3) şi ale art. 145¹ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(3) Termenul de formulare a plângerii este de 20 de zile, dispoziţiile art. 145¹ alin. (3) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Plângerea se adresează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se soluţionează de un judecător de cameră preliminară. Dispoziţiile art. 145¹ alin. (5) şi (6) şi ale art. 139¹ alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra legalităţii activităţilor din care au rezultat înregistrările, prin încheiere definitivă, în raport cu dispoziţiile legale în temeiul cărora acestea au fost autorizate şi pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă. Prevederile art. 145¹ alin. (8) şi (9) se aplică în mod corespunzător.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 145 se introduce un nou articol, art. 145^1, cu următorul cuprins:

„Art. 145^1: Plângerea împotriva măsurilor de supraveghere tehnică

(1) După rezolvarea cauzei de către procuror, orice persoană cu privire la care s-a dispus sau confirmat o măsură de supraveghere tehnică şi care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum şi inculpatul faţă de care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală sau clasarea pot formula plângere împotriva măsurii şi a modului de punere în executare a acesteia.

(2) Îndată după rezolvarea cauzei, procurorul încunoştinţează în scris persoana supravegheată cu privire la emiterea rechizitoriului sau a ordonanţei de clasare ori de renunţare la urmărirea penală.

(3) Termenul de exercitare a plângerii este de 20 de zile şi curge, după caz:

a) de la data primirii încunoştinţării scrise prevăzute la alin. (2), când informarea scrisă prevăzută la art. 145 alin. (1) şi, după caz, prezentarea conţinutului suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare au loc înainte de rezolvarea cauzei;

b) de la data primirii informării scrise prevăzute la art. 145 alin. (1) sau, după caz, de la data prezentării conţinutului suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, când aceasta are loc după rezolvarea cauzei.

(4) Plângerea se adresează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

(5) Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă instanţei competente şi se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.

(6) Plângerea se soluţionează în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi cu citarea petentului.

(7) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea măsurii de supraveghere tehnică, precum şi a modului de punere în executare a acesteia în raport cu dispoziţiile art. 139 şi art. 140-144, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă.

(8) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac, putând dispune următoarele soluţii:

a) respinge plângerea ca inadmisibilă dacă este formulată cu încălcarea alin. (1), ca tardivă dacă este formulată cu încălcarea alin. (3) sau ca neîntemeiată;

b) admite plângerea şi constată nelegalitatea măsurii de supraveghere tehnică, dacă aceasta a fost dispusă, confirmată, prelungită ori, după caz, pusă în executare în mod nelegal.

(9) În cazul admiterii plângerii, judecătorul dispune distrugerea datelor şi a înregistrărilor rezultate din activităţile de supraveghere tehnică nelegal efectuate. Procurorul distruge probele astfel obţinute şi întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care se depune la dosarul cauzei.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 386 se introduce un nou articol, art. 386^1, cu următorul cuprins:

„Art. 386^1: Reluarea procedurii de cameră preliminară

Dacă în cursul judecăţii se constată nulitatea absolută a procedurii de cameră preliminară, instanţa, prin încheiere, desfiinţează actul prin care s-a dispus începerea judecăţii şi stabileşte limitele în care procedura va fi reluată, încheierea fiind supusă contestaţiei în condiţiile art. 425¹.”