Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
71 views
Examinând recursul declarat de revizuentul A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, şi anume:
– excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
– excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
– excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
– excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În aplicarea acestui text de lege, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul realizării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care nu a mai fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Aşadar, textul de lege impune condiţia ca pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale să nu poată face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate privind faptul că excepţia vizează prevederi legale ce nu au constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, în acord cu instanţa de fond se constată că această condiţie nu este îndeplinită întrucât cu privire la dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., Curtea Constituţională a pronunţat decizia nr. 297/26.04.2018 prin care s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” este neconstituţională, întrucât aceste dispoziţii legale sunt lipsite de previzibilitate, fiind de natura a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridica incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite, întrucât sintagma are în vedere şi acte care nu sunt supuse comunicării acestuia.
De asemenea, ulterior, prin Decizia nr. 358/26.05.2022, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale în ansamblul lor.
Aşadar, întrucât deciziile pronunţate de instanţa de contencios constitutional au constat textul art. 155 alin. (1) din C. pen. ca fiind neconstituţional într-o anumită interpretare, având în vedere şi faptul că una dintre condiţiile prevăzute de lege pentru ca cererea de sesizare a Curţii Constituţionale să fie admisibilă este ca excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că o nouă sesizare a instanţei de contencios constituţional, cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 155 alin. (1) din C. pen., declarant neconstituţional, excedează cadrului legal învederat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A. împotriva dispoziţiei din cuprinsul deciziei penale nr. 1898/A din data 21 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009.
Totodată, faţă de culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
