Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
149 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 65/2020
L. nr. 302/2004: art. 58 alin. (1) – (5) şi (7), art. 84, art. 87 lit. c), art. 97 alin. (1), art. 99 alin. (1), art. 110, art. 104, art. 114; NCP: art. 327; NCPP: art. 273, art. 275 alin. (2) și (6), art. 291, art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, care se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.
Faţă de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R. – x/2019 R.G. G.I.P., la data de 27 noiembrie 2019, de către judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul din Trieste, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate.
În speţă, sunt aplicabile prevederile art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind mandatul european de arestare care fac trimitere la solicitarea arestării şi predării unei persoane de către un alt stat membru, în scopul efectuării urmăririi penale.
În fapt, în esenţă, s-a reţinut că, folosind autovehiculul propriu contestatorul A. a servit drept călăuză pentru cetăţeni străini extracomunitari, de naţionalitate turcă/afgană/iraniană, pe care i-a introdus ilegal pe teritoriul Italiei, cu scopul de a obţine profit material.
Înalta Curte constată că sunt respectate dispoziţiile art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conţinutul şi forma mandatului european de arestare şi prevede că acesta trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză şi franceză.
În acord cu argumentele primei instanţe, infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (3) ter şi alin. (3) lit. a) şi b) din Decretul lv. 286/98 reţinută în sarcina persoanei solicitate se regăseşte pe lista celor 32 de infracţiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări. În cauza de faţă, durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracţiunea de trafic de persoane presupus săvârşită este de 15 ani închisoare, conform informaţiilor comunicate de statul emitent .
În baza art. 104 din Legea nr. 302/2004, i s-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, precum şi drepturile sale procesuale, context în care a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Italia şi a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, dosar curte de apel.
Deopotrivă, persoana solicitată nu a avut obiecţii privind identitatea reţinută în cuprinsul mandatului de arestare preventivă emis de autorităţile italiene, conform declaraţiei date în şedinţa din 15 ianuarie 2020, fila x curte de apel.
Analizând dispoziţiile legale sus-menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.
Se constată că, prin motivele scrise invocate de contestatorul persoană solicitată s-a precizat că a existat o confuzie de nume/o greşeală a autorităţilor judiciare italiene care a determinat emiterea pe numele său a mandatului european de arestare. De altfel, susţinerea persoanei solicitate că nu se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni, că persoanele care au fost identificate de autorităţile italiene în data de 31 august 2019 au săvârşit infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C. pen., în sensul ca au folosit în fals actele sale de identitate, urmează a fi lămurite de autorităţile italiene în faţa cărora contestatorul îşi poate demonstra nevinovăţia cu ocazia efectuării urmăririi penale. În această fază procesuală instanţa română nu are competenţa să verifice vinovăţia sau participarea persoanei solicitate la săvârşirea infracţiunii reţinute în cuprinsul mandatului european de arestare.
Pe de altă parte, motivul invocat de contestator că, în cursul anului 2019, s-a aflat în România, în comuna natală, depunând în susţinerea celor afirmate înscrisuri, se referă la temeinicia acuzaţiei, aspecte care urmează a fi lămurite în cursul urmăririi penale de autorităţile italiene.
Deopotrivă, contestatorului persoană solicitată nu-i este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Referitor la critica contestatorului persoană solicitată că nu s-a dispus un mandat naţional de arestare, anterior emiterii mandatului european de arestare, Înalta Curte reţine ordonanţa nr. x/19 R.G.N.R. din 24 octombrie 2019 emisă de Tribunalul Trieste, secţia judecători pentru cercetări preliminare, prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive („având în vedere art. 273 și 291 C. proc. pen. (…) măsura de detenţiune în închisoare”) faţă de A. pentru delictul prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter şi alin. (3) lit. a) şi b) Decretul lv. 286/98, dosar curte de apel.
În acest context, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de respingere a solicitării autorităţilor judiciare italiene privind predarea în vederea derulării cercetărilor penale privind infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter şi alin. (3) lit. a) şi b) din Decretul lv. 286/98.
În conformitate cu art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) – (5) şi (7) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care s-a dispus executarea mandatului european de arestare şi amânarea predării persoanei solicitate, instanţa admite cererea autorităţilor statului solicitant şi dispune amânarea predării până la soluţionarea definitivă a cauzei în care este cercetată pe rolul instanţelor române.
Înalta Curte constată că în mod legal prima instanţă a dispus amânarea predării către autorităţile judiciare din Italia, în conformitate cu art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Se are în vedere faptul că persoana solicitată A. este cercetată în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, motiv pentru care apreciază că soluţia de amânare a predării până la soluţionarea definitivă a acestei cauze sau, în cazul în care acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, a fost în mod corect dispusă de instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 4 din data de 15 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 964 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
