Solicitarea arestării şi predării unei persoane de către un alt stat membru în scopul efectuării urmăririi penale (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

19 mai 2020
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 175

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 65/2020

L. nr. 302/2004: art. 58 alin. (1) – (5) și (7), art. 84, art. 87 lit. c), art. 97 alin. (1), art. 99 alin. (1), art. 110, art. 104, art. 114; NCP: art. 327; NCPP: art. 273, art. 275 alin. (2) și (6), art. 291, art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

București: Conferința GDPR în relațiile de muncă

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, care se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Față de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R. – x/2019 R.G. G.I.P., la data de 27 noiembrie 2019, de către judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul din Trieste, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate.

În speță, sunt aplicabile prevederile art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind mandatul european de arestare care fac trimitere la solicitarea arestării și predării unei persoane de către un alt stat membru, în scopul efectuării urmăririi penale.

În fapt, în esență, s-a reținut că, folosind autovehiculul propriu contestatorul A. a servit drept călăuză pentru cetățeni străini extracomunitari, de naționalitate turcă/afgană/iraniană, pe care i-a introdus ilegal pe teritoriul Italiei, cu scopul de a obține profit material.

Înalta Curte constată că sunt respectate dispozițiile art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conținutul și forma mandatului european de arestare și prevede că acesta trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză și franceză.

În acord cu argumentele primei instanțe, infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (3) ter și alin. (3) lit. a) și b) din Decretul lv. 286/98 reținută în sarcina persoanei solicitate se regăsește pe lista celor 32 de infracțiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări. În cauza de față, durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracțiunea de trafic de persoane presupus săvârșită este de 15 ani închisoare, conform informațiilor comunicate de statul emitent .

În baza art. 104 din Legea nr. 302/2004, i s-a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, precum și drepturile sale procesuale, context în care a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia și a menționat expres că nu renunță la regula specialității, dosar curte de apel.

Deopotrivă, persoana solicitată nu a avut obiecții privind identitatea reținută în cuprinsul mandatului de arestare preventivă emis de autoritățile italiene, conform declarației date în ședința din 15 ianuarie 2020, fila x curte de apel.

Conferintele lunii noiembrie
”

Analizând dispozițiile legale sus-menționate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.

Se constată că, prin motivele scrise invocate de contestatorul persoană solicitată s-a precizat că a existat o confuzie de nume/o greșeală a autorităților judiciare italiene care a determinat emiterea pe numele său a mandatului european de arestare. De altfel, susținerea persoanei solicitate că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, că persoanele care au fost identificate de autoritățile italiene în data de 31 august 2019 au săvârșit infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C. pen., în sensul ca au folosit în fals actele sale de identitate, urmează a fi lămurite de autoritățile italiene în fața cărora contestatorul își poate demonstra nevinovăția cu ocazia efectuării urmăririi penale. În această fază procesuală instanța română nu are competența să verifice vinovăția sau participarea persoanei solicitate la săvârșirea infracțiunii reținute în cuprinsul mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, motivul invocat de contestator că, în cursul anului 2019, s-a aflat în România, în comuna natală, depunând în susținerea celor afirmate înscrisuri, se referă la temeinicia acuzației, aspecte care urmează a fi lămurite în cursul urmăririi penale de autoritățile italiene.

Deopotrivă, contestatorului persoană solicitată nu-i este aplicabilă niciuna dintre situațiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Referitor la critica contestatorului persoană solicitată că nu s-a dispus un mandat național de arestare, anterior emiterii mandatului european de arestare, Înalta Curte reține ordonanța nr. x/19 R.G.N.R. din 24 octombrie 2019 emisă de Tribunalul Trieste, secția judecători pentru cercetări preliminare, prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive („având în vedere art. 273 și 291 C. proc. pen. (…) măsura de detențiune în închisoare”) față de A. pentru delictul prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter și alin. (3) lit. a) și b) Decretul lv. 286/98, dosar curte de apel.

În acest context, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de respingere a solicitării autorităților judiciare italiene privind predarea în vederea derulării cercetărilor penale privind infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter și alin. (3) lit. a) și b) din Decretul lv. 286/98.

În conformitate cu art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) – (5) și (7) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care s-a dispus executarea mandatului european de arestare și amânarea predării persoanei solicitate, instanța admite cererea autorităților statului solicitant și dispune amânarea predării până la soluționarea definitivă a cauzei în care este cercetată pe rolul instanțelor române.

Înalta Curte constată că în mod legal prima instanță a dispus amânarea predării către autoritățile judiciare din Italia, în conformitate cu art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Se are în vedere faptul că persoana solicitată A. este cercetată în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, motiv pentru care apreciază că soluția de amânare a predării până la soluționarea definitivă a acestei cauze sau, în cazul în care acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, a fost în mod corect dispusă de instanța de fond.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 4 din data de 15 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 964 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Solicitarea arestării și predării unei persoane de către un alt stat membru în scopul efectuării urmăririi penale (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004) was last modified: mai 18th, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter