Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
96 views
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul completelor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două complete ale aceleiaşi instanţe – LM 23 A III şi 19A CIV din cadrul Curţii de Apel Ploieşti – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între completele sesizate sunt reciproce şi cel puţin unul dintre cele două complete este competent să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Potrivit art. 1 lit. p) (i) din Legea nr. 62/2011, sunt considerate conflicte individuale de muncă conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu.
Prin decizia nr. 16/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.
În aplicarea acestui text de lege şi a deciziei anterior evocate, instanţa supremă constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 33.712 RON, pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantei, ca urmare a neîncasării redevenţei pentru concesionarea unor spaţii, în perioada exercitării de către pârât a mandatului de primar.
Aşadar, acţiunea are ca obiect un conflict individual de muncă.
Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, „cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru (…) cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (…)”.
Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă constată că apelul declarat împotriva sentinţei primei instanţe a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, fiind repartizat în mod aleatoriu completului LM 23 A III la 7 august 2019.
Repartizarea apelului la acest complet s-a făcut în baza hotărârilor nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, prin care au fost înfiinţate complete specializate în soluţionarea litigiilor de muncă.
Prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat împotriva sa, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.
Faţă de caracterul executoriu al acestei sentinţe, conform art. 14 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004, se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării executării în vederea stabilirii completului competent material procesual să soluţioneze apelul.
Astfel, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor.
Ca atare, efectele produse de hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curţii de Apel Ploieşti se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor şi data la care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv 21 august 2019.
Câtă vreme aceste hotărâri nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească, ele se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.
În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că învestirea completului specializat în materia litigiilor de muncă s-a realizat la momentul la care i s-a repartizat în mod aleatoriu apelul declarat în cauză.
Or, repartizarea apelului către acest complet s-a făcut anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş, prin care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv la 7 august 2019.
Prin urmare, la momentul învestirii sale, completul specializat în materia litigiilor de muncă era competent material procesual să soluţioneze apelul declarat în cauză.
Cum măsura suspendării executării produce efecte numai pentru viitor, rezultă că această măsură nu a afectat competenţa materială procesuală a completului iniţial, acesta fiind învestit cu soluţionarea apelului anterior datei dispunerii suspendării.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit LM 23 A III din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.
Sursa informației: www.scj.ro.
