Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
109 views
Analizând cauza în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 480 alin. (3) teza I din C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Astfel, decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, cu reţinerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, are doar menirea de a pregăti soluţionarea fondului cauzei.
În cauză, decizia civilă nr. 1034Ap din 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, atacată pe calea prezentului recurs, este o decizie intermediară, prin care instanţa de apel a admis cererea de apel formulată de reclamanţii A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 94 pronunţate de Tribunalul Covasna, secţia civilă, la data de 11 februarie 2021, a anulat sentinţa apelată şi a acordat termen pentru soluţionarea cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 alin. (6) din C. proc. civ.
Astfel, prin decizia recurată, instanţa de apel nu a soluţionat fondul cauzei, ci a pronunţat o primă hotărâre prin care, admiţând apelul, a anulat hotărârea primei instanţe, reţinând procesul spre judecare, urmând a pronunţa o a doua hotărâre, prin care va soluţiona fondul cauzei.
Câtă vreme cauza rămâne în curs de rezolvare după anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, aceasta nu poate fi considerată soluţionată definitiv decât după pronunţarea deciziei asupra fondului procesului. Raţiunea pentru care s-a instituit principiul de a fi supuse căii extraordinare de atac a recursului numai hotărârile judecătoreşti definitive este tocmai necesitatea instituirii unui sistem de natură să asigure judecarea completă şi într-un timp rezonabil a cauzelor, fără fragmentarea cursului judecăţii. Astfel, se impune concluzia că o atare cale de atac nu poate fi exercitată şi împotriva deciziei de anulare în tot sau în parte a procedurii finalizate prin sentinţa apelată, cu reţinerea cauzei spre judecare.
De altfel, faţă de caracterul ei intermediar, decizia instanţei de apel de anulare a hotărârii primei instanţe, cu reţinerea cauzei spre judecare, nici nu are o existenţă autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii. În situaţia expusă, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii ordinare de atac a apelului, prin pronunţarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, recursul nu se poate exercita şi asupra hotărârii intermediare care a declanşat procedura de cercetare a cauzei pe fond.
O atare soluţie este impusă şi de regula unicităţii de exercitare a căii de atac instituită prin art. 460 din C. proc. civ., fiind de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării în apel, încât şi sub acest aspect prima hotărâre a instanţei de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reţinerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanţa de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului.
De altfel, o atare interpretare a fost dată şi de către instanţa supremă prin Decizia nr. XXXIII din 16 aprilie 2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 772 din 14 noiembrie 2007, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că este inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de apel, prin care s-a anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea atacată, cu consecinţa reţinerii cauzei spre judecare.
Chiar dacă decizia este pronunţată cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) cu referire la art. 297 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. din 1865, pentru identitate de raţiune, justeţea argumentelor şi similaritatea de dispoziţii procedurale, soluţia este aplicabilă şi sub imperiul actualului C. proc. civ.
Pentru considerente expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi C. împotriva deciziei nr. 1034/Ap din 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Sursa informației: www.scj.ro.
