Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
268 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1104/2020
VCPC: art. 322 pct. 1-10
Prealabil, se impune a se arăta că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Situaţiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 1-10 din vechiul C. proc. civ.
Spre deosebire de recurs, care, în principiu urmăreşte remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regulă, îndreptarea erorilor săvârşite cu privire la starea de fapt stabilită prin hotărârea definitivă şi irevocabilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelate, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin urmare, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile enunţate mai sus, nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăţi, în condiţii de identitate de părţi, obiect, cauză, cât şi cel pozitiv, care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăţi ulterioare.
Deci, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat. Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
Revizuirea nu poate fi admisă în cazul în care nu suntem în prezenţa aceleiaşi pricini şi diferă toate cele trei elemente necesare pentru a fi în prezenţa autorităţii de lucru judecat, respectiv identitate de părţi, obiect şi cauză, sau când diferă unul sau două elemente, respectiv fie părţile, fie obiectul, fie cauza.
În speţa dedusă judecăţii, se observă că, raportat la puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 99/P din 08 decembrie 2008, pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, a decizie civile nr. 273 din 10 februarie 2010/R, pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, precum şi din perspectiva soluţiilor pronunţate în dosarele nr. x/2010 şi nr. y/2008, astfel cum a fost invocată de către revizuenţi, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi, astfel încât analiza identităţii de obiect şi cauză este superfluă.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de 322 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Sursa informației: www.scj.ro.
